-Ți-am zis să lași telefonul!urlă și aruncă punga cu tot ceea ce adunase pe dulap.Cine tot sună?
Cum era de așteptat,mi-l ia,și râd printre plânsete când îi văd fața la vederra apelantului.
-Cine-i ăsta?!spune pe un ton maniac,privindu-mă diavolesc,cu ochii mari și negri parcă scoși din orbite.
Își aștepta răspunsul în aceeași poziție maniacală,însă eram prea speriată și copleșită ca să-i răspund.Sprijinindu-mă de perete,mă ridic de pe jos,ridicându-mi astfel și capul din pământ.Rimelul era scurs,împrăștiat iar eu agoniseam prin ochi la moarte,dar nu..Moartea asta..Nu..Nu acum.
-Nu î-încerca să-i răspunzi..șoptesc,tremurând din toate încheieturile.
Intuiam o criză,ceva rău.Nu mă speria situațiă,căci știam că o să mă bată..Eram pregătită să încasez în tot corpul,însă furia care ma cuprinse prevestea ceva rau..Capul îmi bubuia,corpul meu tremura în prostie.
-Tu îmi faci mie reguli?Cine te crezi?urlă și strânge telefonul în mână.
Într-o secundă de neatenție,vine și ma trântește de-a binelea de perete,de parcă eram de
fier.Am scâncit tare și am început să râd înebunitor,ceea ce îl enerva și mai tare.Mi-a tăiat glasul când mi-a bagat mâna în gât,împuținându-mi aerul cu secunda ce trecea.
-Să vedem cine e șmecherașul ăsta..Dacă spui ceva nepotrivit,te-ai ars!
Am tras aer în piept,pregătindu-mă emoțional de furtuna ce avea să vină.Sunetul ce anunța că conversația a început era spectacular;nu știam care dintre ei o să vorbească primul,însa aveam o vagă idee..
-Nu vrei să latri tu prima,Kayra?mă întreabă Rayden pe un ton grav,după vreo zece secunde de așteptare care l-a făcut,probabil,să înmulțească niște suspiciuni.
Lasko mi-a făcut un semn scurt să vorbesc.
-Nu.spun pe un ton indiferent.
-M-am plictisit de conversațiile astea seci..Și de faptul că te sun în prostie,iar tu nu te deranjezi să-mi ră
spunzi.Am ajuns să mă iei și de prost..
-Eu...nu...nu...
-Kayra?
Dibăcia sa l-a făcut să-mi pună mâna la gură inainte să izbucnesc în plâns.Mi-a acoperit fața și a închis telefonul,aruncând la secunda pe jos din cauza a ceea ce făcusem.Mi-a dat drumul și am reușit să nu mă înec cu tot aerul pe care îl trasem în nesăț,după care am început să plâng groaznic,cu lacrimi șiroaie și reci,fără să mai înghit pic de aer.Mi-am infipt mâinile în perete căci tremuram cu tot corpul și am închis ochii.Imaginea mamei întinsă pe jos,cu hainele rupte,încercând să-și acopere din rușine atunci când biata sa fiica a intrat în camera,îmi acaparase mintea.Gura i se intredeschide și zâmbește vag:"Fii pregătită să o pătești din nou,fata mea.".Am deschis ochii brusc!Telefonul a început să sune alert,însa prima mea privire s-a dus fix pe Lasko care se așezase pe canapea,gândindu-se la ceva."Reprezinta oare vreun inamic?".Javro!
-Răspunde-i ăstuia!Te comporți norml,nu cred că vrei victime colaterale..ACUM!
-Să dai pe difuzor!adaugă.
Îl înjur printre dinți și mă așez pe podea,ridicând telefonul.Îi raspund căci mă apasa rațiunea,însă rațiunea îmi spune să-mi țin gura.
-Ești ciudată!urlă din prima secundă.Ce dracu ai?Ce se întâmplă cu tine?E din vina lui Muzaffer?Ce ți-a făcut?Știam că nu trebuia să te las singură!
-Interesant,îl știe pe Muzaffer...șoptește Lasko.
-Eu..sunt bine.Nu te îngrijora,nu-ți bate capul prea mult pentru mine,știu să-mi port de grijă.Între timp...mi-am dat seama de ce ai plecat.Vreau să ai grijă!Vreau să te văd în formă,chit că te văd la începutul anului..
Lui Lasko i se conturase acea linie nebunească pe frunte.E leit tata,jur..Eu eram cauza acelei linii,intenționam să fiu cauza.Căci știam că oricum se va scurge timpul,va profita de corpul meu în cele mai rele moduri,ori împotrivirea mea va fi prea mare iar singura varianta care să-i gâdile inima ar fi să mă facă una cu pamântul.Indiferent de ce se va întâmpla,eu voi suferi crunt astăzi,știu asta.Iar pentru asta o să-l fac și eu sa sufere măcar în momentele astea proprii.Nu știu dacă ce voi scoate pe gură e din cauza tensiunii sau e adevarat,dar o sa te doara,Lasko!
-Vorbești mai ciudat decât de obicei.Să nu mă înțelegi greșit,îmi place să te aud palavragind și să-mi toci creierii,doar că..e mult prea ciudat pentru tine.Nu vorbești serios,absolut nimic.
-Nu e nimic ciudat.spun,aproape plângând.Îmi e tare dor de tine,Rayden!Mă simt așa singură!…
Aerul deja se contaminase.Nu știu cât de adevarat era ceea ce spuneam,însă în momentul de față,Lasko intrase într-o stare urâtă,iar eu îmi atinsesem scopul.Însă-l voiam prăjit de-a binelea.
-Și acum ce faci,plângi?șoptește el,terminând într-un chicot.Nu-mi explic de ce ești așa fraieră câteodată..
-Mi-e teamă..Tata face curse până aici,e stresant..Nu-l vreau în preajma!Îl urasc mai tare decât urăște un om durerea..
-E tac-tu,oricât de nebun ar fi,nu cred ca te-ar mai atinge..din nou.Nu mai fi așa moale,te ia toată lumea de proastă!spune pe un ton grav.Nu-l baga în seama prea tare,dar nu te lua nici la harță cu el.Mi-aș trimite prietenii sa stea cu tine,dar jur dacă mai am încredere în vreunul.Sunt niște sifoane..niste fraieri.Baremi în ei oricum nu mai am încredere,dar în ai mei..nu mai am nimic.Sunt gol pentru ei..Știi ce înseamna gol?Mi-e silă de ei..dar o las asa,pentru moment.Toate la timpul lor...
-Am fost azi la sor-ta.spun cu vocea tremuranda,urmarindu-i reactile lui Lasko.Maica-ta înebunise,nici nu vrei sa stii ce-i facuse Ninei.A plans în hohote cand am ajuns eu,o terminase asa rau incat i-a dat somnifere..Apoi a adormit si ea.In schimb,maica-ta se trezise.A tinut mortis sa-mi povesteasca in dispret despre cum s-a incurcat cu..stricatul asta de tata..Am plecat val-vartej.Mi-e sila de el si de toata lumea..Incep sa inteleg de ce mama a murit cu zambete pe chip.șoptesc,razand.Nu era pentru ca eu sa raman mai putin traumatizata,scapase de viata asta amara cu el...
Nu ma puteam stapani deloc,mama e viata mea!Orice amintire legata de glasul ei mieros,de ochii ei blanzi si veninosi,de fiinta ei moarta intre patru pereti de lemn..Of,mama mea!Lacrimile imi innorau fata,iar tremuratul imi amplifica vocea plina de inganari prostesti.
-Nu mai suport,Rayden!spun plina de durere,nemaisuportand nimic altceva decat glasul meu.Vreau sa mor!De ce nu ma omoara cineva?
-Nu mai plânge!spune brusc,pe un ton rece însă îngrijorat.Nu suport sa plangi,jur,e asa enervant..Totul e asa enervant..Ei sunt enervanti,situatia asta e asa enervanta,asa ca nu-mi mai face nervi.Linisteste-te!
-Eu...
-O sa vin în țara cat de repede pot si-ti jur ca o sa fie totul bine!Crede-ma!Imi dau cuvantul!Doar ca..vreau sa rup ceva mai intai.Iar ruptura asta o sa cauzeze atatea stricaciuni,incat o sa cada totul in capul celor implicati..O sa distraga atentia tuturor,o sa avem timp și de moarte,si de viata..Acum te calmezi,inchide usile si stai în casa.Nu mai deschide nimanui,baiatul lui Kenny a fost omorat,se reconstituieste in tot orasul,sunt jandarmi si politisti peste tot!
-Ce?spun și ma încrunt,înghițind în sec.
-Trebuie sa închid.Te sun diseara.
-Rayden!Stai!Eu..
-Tu..
-Tu..Adica eu..te iubesc.
Asta a fost.L-am auzit pe Lasko cum a pufnit îndelung,scâncind și ulterior,trosnindu-și degetele.Între timp,Rayden rămăsese un pic uimit,căci nu se mai auzea nimic de la celalalt fir.
-Nu arunca cu vorbele în vânt.îmi spune raspicat.
-Chiar te iubesc!
-...Vorbim diseară.
Când a închis telefonul,la nici o secunda,m-am trezit trântită pe podea,iar chipul sau maniacal era de speriat.Telefonul meu era în mâna lui,acum spart si rupt în bucățele mici.Fața sa arata teribil;îl învăluise nebunia:ochii ii erau volburi sângeroase cu orbite scoase și reci,maxilarul se întindea și rastindea,scâcindu-și dinți albi,iar el,întrutotul,prevestea durere.Dar o să înfrunt și durerea asta,și pe toate care o să vină,căci știu că una mă va omorî,iar când o s-o facă,vreau să râd și să strig că toate celelalte dureri nu m-au doborât.De-ar fi asta ultima,de un singur lucru îmi pare rău:Rayden a început să țină la mine.E păcat de el;sufletul meu e nomad aici,o să plece curând..
-Îl iubești?Iubești pe altul?Cățea ordinară!Curvo!Sărăcio!Îți rup limba aia,chiar acum!
Veșnicile insulte fără importanță,vesnicile palme peste față,vesnicul sânge etern ce-mi țâșnea din fânțâna mea moarta:inima..Veșnica mea viața,poate azi e ziua în care ne luam adio..
