Merg spre el să îl ajut să îi ducem Clarisei totul. -Scuze că am fugit așa. Îi spun eu cu capul plecat. -Nu-i nimic. Ai aflat unde este? -Da. În salonul 402 la etajul 3. Defapt e rezervă. Ajungem în dreptul salonului, iar eu vreau să intru, însă Cristian mă trage de mână. -Alis, așteptăm afară deoarece sunt medicii și părinții ei în salon și nu e frumos să aglomerăm salonul. -Mă scuzi puțin. Mă sună mama. Îi spun politicoasă. Mă dau un pas în stânga mea ca să nu stau fix în ușa salonului să vorbesc. -Aloo. Săru'mâna mămica mea. -Unde ești fata mea? Că este târziu și ne facem griji pentru tine. -Sunt la spital mamă. Mă pregăteam să vin acasă, când m-a sunat Clarisa să îmi spună că este la spital. Îmi pare rău că nu v-am sunat, însă încă nu știu ce are sau de ce a ajuns la spital. Încerc să vin acasă cât pot de repede. -Dacă are nevoie să rămână cineva cu ea, poți să rămâi fata mea, doar să ne anunți. -Vă mulțumesc mamă. Va iubesc. -Și noi te iubim, puișorul nostru. -La revedere mamă. Să îl pupi pe tata de noapte bună din partea mea. -Bine Alis. La revedere, puiule. Nu îmi este rușine că mama îmi spune așa, deși am 26 de ani. -Ce părinți minunați ai! Spuse Cristian. Pare puțin trist, așa că încerc să aflu ce s-a întâmplat. -Mulțumesc. Însă de ce ești supărat? -O să îți spun câteva lucruri despre mine. Eu sunt Cristian. Am 27 de ani, i-am făcut pe 15 Iunie. -La mulți ani! -Mulțumesc. Lasă-mă să continui ca să înțelegi, te rog. Eu nu am tată. Nu este mort, însă nu l-am mai văzut de la 3 ani și ceva. Am mai vorbit cu el la telefon și cam atât. Este un om delăsător și egoist. Consuma droguri, fuma foarte mult și nu îi lipsea sticla de vin aproape în fiecare seară. Mama s-a chinuit mult să îl facă să rămână prezent în viața mea, măcar așa cum scrie în hotărârea judecătorească definitivă, mai exact că are dreptul să mă vadă o săptămână pe lună și are voie să își petreacă o sărbătoare legală cu mine, însă și eu și mama, am fost de acord să mă vadă când vrea și să petreacă cat timp vrea cu mine fiindcă în prezența mea era mai relaxant puțin în sensul că doar fuma câteva țigări pe zi. Toate eforturile au fost în zadar și am renunțat la el, înaintea mamei mele. Mama m-a crescut frumos și a făcut tot posibilul să nu îmi lipsească nimic. Tata, însă a uitat de mine, a uitat să mai sune, să mai trimită bani și a legato pe mama de țara asta, în sensul că nu a renunțat la custodia mea până în ziua când eu am împlinit 20 de ani și legal am avut dreptul legal să cer ca el să nu mai aibă niciun drept asupra mea. Mama și-a dorit din răsputeri să poată pleca cu mine în altă țară, văzând că nu poate, nu a renunțat, a lucrat la 3 job-uri odată și pe mine mă lasă cu mamaie(mama ei) ca să nu rămân singur în casă. Au fost și perioade când mama nu a avut bani, nici de mâncare, însă bunica a avut grijă ca să avem și atunci strictul necesar. Mai pe scurt am primit o educație frumoasă și nu am primit nici casă și nici mașină de la mama. Am muncit de la 16 ani, chiar dacă mama nu a fost de acord la început. Nu am ales program lung sau o meserie grea, m-am axat pe arhitectură grafică, deoarece lucram de acasă și în prezent am rămas în același domeniu și am 10 ani de când lucrez pentru aceeași firmă. Diferența este că atunci eu doar făceam desenele 3D după planșa lor, acum eu decid cum va arăta fiecare proiect. O să îți mai povestesc altă dată, acum putem intra în salon la prietena noastră. -Mulțumesc pentru încredere și pentru tot, Cristian. Îl sărut ușor pe obraz și apoi intrăm. -Bună Clarisa. -Bună Cristian. Eu am rămas fără cuvinte când am văzut-o cu perfuzie. Norocul meu că piuie aparatul ăla și deja vine o asistentă. -Perfuzia dvs este gata, domnișoară. Îi spuse asistenta. -Vă mulțumesc. Îi spuse Clarisa, asistentei și o ia în brațe. -Bună Alis. -Bună Clarisa. Eu m-am speriat când te-am văzut așa cu perfuzie. Și o strâng tare în brațe. -Ușor că mă sufoci. Spuse Clarisa, râzând. -Acum să îmi spui ce ai făcut de ai ajuns aici. Îi spun foarte nervoasă. Ființa aceasta mi-a făcut un milion de nervi că a ajuns în spital. -Nu este nimic grav. Am câteva carențe de vitamine și două zile o să rămân aici să îmi facă tot felul de analize. -Cum ai ajuns aici? Păi îl urmăream pe Nicolas și brusc m-am dezechilibrat și am leșinat. Mi s-a spus că Kevin a sunat la ambulanță fiindcă el a realizat că eu am țipat. Nicolas, a mormăit ceva acolo, însă o să aflu ce anume.
Comentarii album • 0
Acest album nu are incă nici un comentariu.
Trimite mesaj
Către: strawberrychannel
Mesaj:
strawberrychannel
Trimite mesajÎnapoiNu poți trimite un mesaj fără conținut!Nu este permisă folosirea de cod HTML in mesaje.Mesajul nu a fost trimis din motive de securitate. Va rugam sa ne contactati prin email pe adresa office@sunphoto.roMesajul nu a fost trimis din motive de posibil spam. Va rugam sa ne contactati prin email pe adresa office@sunphoto.roMesajul nu a fost trimis din motive de posibil spam. Ati trimis prea multe mesaje in ultimul timp.A apărut o eroare în timpul trimiterii mesajului. Vă rog încercați din nou.Mesajul a fost trimis.