O altfel de prietenie episodul12

-Uite ce este Cristian. Mai bine o aduci pe mama ta, mâine seară la mine acasă și așa facem cunoștință cu toții la cină. Și... Le-am spus alor mei că în seara aceasta iau cina la hotel cu tine și rămânem acolo și că mâine te vor cunoaște. Poate reușim să găsim un hotel aproape de destinația de vacanță ca să le spunem mâine despre vacanță fiindcă eu încă nu le-am spus nimic. În plus de asta nu vreau să o sperii pe mama ta și să se supere că îi aduci o persoană străină la ușă fără să o anunți.
Gata i-am spus ce aveam pe suflet privindul în ochi și las capul în jos văzând că s-a întristat puțin...
-Off, Doamne. Ce mă fac eu cu tine?
Întreabă el cu o voce tristă.
-Nu știu. Tu decizi.
Îi spun fără să îl privesc fiindcă sunt puțin confuză. Însă nu aș vrea ca să dispară din viața mea fiindcă încep să mă obișnuiesc cu el ca prieten și mi-ar fi greu fără îmbrățișările lui și săruturile pe frunte, că în rest m-aș descurca.
-Bine. Rămâi aici, însă am nevoie de chei fiindcă le am și pe cele de la casă. Îți las motorul pornit.
-Nu este nevoie. Pot aștepta afară.
Îi spun cu o voce timidă.
-În niciun caz! Nu vreau să pățești nimic. Ori mă aștepți în mașină, ori urci cu mine. Nu ești în siguranță afară de una singură.
O spuse el puțin nervos.
Cristian:
Nu știu ce este în capul ei, însă nu suport să o las singură. Abea o pot lăsa să meargă la muncă. Nu sunt gelos și nici posesiv, însă nu știu 100% că nemernicul acela și amicii săi, nu îi vor mai face nimic, nu o pot lăsa singură fiindcă țin la ea enorm și nu accept să știu că o puteam proteja și nu am făcut-o. Prefer să fie ca ea, să nu meargă încă la mama, decât să fugă de mine și să i se întâmple ceva rău.
-Am o idee micuțo. Am o pătură în mașină și poți aștepta în bloc pe scaunul de lângă ușă sau unde vrei tu sau îmi separ cheile și te las aici în mașină cu protecția de soare pe geamul din față fiindcă prin celelalte nu se vede noaptea nici cu lanternă.
-Rămân în mașină și vreau pătura.
Știu că sună a egoism, însă e mai confortabil aici și așa stă și el liniștit.
-Bine micuțo. Dacă ai nevoie de ceva, de orice sau dacă nu știi ceva, să mă suni.

Cristian:
Doamne, sunt mulțumim că fericirea mea mă va aștepta în mașină. Mă voi străduii să nu stau mult acasă.

-Mulțumesc puiule.

Alis:
Auci, mi-a scăpat un cuvânt nepotrivit.

-Încerc să termin repede și să mă întorc la tine, micuța mea.

Alis:
Ce se întâmplă? Unde duce prietenia aceasta? Oare el să fie primul din viața mea? Dacă va fi primul, oare va reuși să fie și ultimul? Am un milion de întrebări.
A plecat și am rămas singură. Nu știu ce să fac, pe lângă a asculta muzică. Să citesc o carte online, să mă joc sau să mă uit la poza cu toată gașca de la spital sau la cea doar cu mine și el. Nu sunt slabă de înger ca om, însă oarecum țin la el ca la un prieten bun și îmi e teamă să încerc altceva.

Cristian:
Mă simt gol pe interior. Fiecare moment fără ea mă seacă. În acea seară, nu aș fi crezut că un simplu ajutor se va transforma în iubire.
Îmi sună telefonul și răspund pe cască.
-Aloo.
-Ce faci Cristian?
Scot telefonul din buzunar și văd că este Adolf.
-Ăă. Bine. Pe acasă puțin. Îi spun râzând. Tu ce mai faci?
-Ăh păi bine. Pentru prima dată eu am nevoie de ajutor.
O spune cu un ton de copil nevinovat pe care nu l-a folosit niciodată.
-Cu ce anume, amice?
-Vreau să o văd pe Mirela. Îmi e dor de ea, însă nu îi pot spune încă că m-ar crede nebun.
-Ok. Și cum te pot ajuta eu?
-Să o scoți mâine afară...
-Uite ce e Adolf. Mirela nu este amica mea. Este a Clarisei și foarte puțin și a Alisei. Iar mâine nu pot. Sunt invitat cu mama la o cină de familie, foarte importantă. Deci sfatul meu e să mai aștepți două zile că oricum trebuie să ieșim cu toții curând să punem baza vacanței.
-Mă înțelegi că simt că nu am aer.
-Rezistă și totul va fi bine. Nu uita că graba strică totul.
-Bine Cristian... Să mă anunți și pe mine când trebuie să ieșiți.
-Trimitei un buchet cu un mesaj că tot ai adresa, semnează-te și cere-i curierul să filmeze momentul.
-Mulțumesc amice.
-Cu plăcere.
Doamne, se comportă de parcă ar fi un copil. Bine nici nu sunt prea departe. Deci cam suntem în aceeași situație.
-Săru'mâna mămică.
Am un milion de emoții de fiecare dată când o văd pe mama.
-Bine ai venit Ce'i cu tine fiule?
-Nimic mamă. De ce?
-Nu te-am mai văzut zâmbind așa de mulți ani.
-Aa. Urma să vorbim despre asta. O cheamă Alis. Nu este încă iubita mea, însă îmi dă foarte multe emoții când e în preajma mea, chiar și când nu e. Mâine seară suntem invitați la cină la părinții ei să ne cunoaștem cu toții.
-Să ai grijă de ea, fiule.
-Am mamă! O protejez mai ceva ca pe un copil.
-Dragul meu acum te văd grăbit, însă reține că trebuie să te cunoască cu totul și să nu îi fie teamă de tine. Trebuie să îți fie egală, nu inferioară și nici superioară. Și cel mai important să vă respectați reciproc.
-Am învățat multe de la tine mamă și îți mulțumesc. O să îți placă de ea.
-Dragul meu copil, nu trebuie să îmi placă mie. Trebuie să te văd pe tine fericit și să aibă respect. Tot ce vreau de la ea, este să fie sinceră cu tine, cât și cu mine.
Îmi ia fața în mâinile sale muncite și mă sărută pe frunte.
-Te iubesc mamă și promit să fii mândră de mine.
-Sunt deja fiule. Apropo unde pleci în seara aceasta?
-Merg la cină cu Alis, mamă. Apoi rămân la hotel. O să vin mâine înainte de cină să te iau.
-La revedere fiule.
-Rămâi cu bine mamă.
Mi-am luat necesarul și am plecat spre mașină. Înainte trebuie să îl sun pe Adolf fiindcă e o problemă.
-Aloo. Adolf. Am nevoie de tine.
-Ce s-a întâmplat?
-Mâine seară trebuie să o iau și pe mama și pe Alis de la muncă și nu am cum să mă împart ca să ajung la timp.
-Păi nu ar fi mai bine să o iei pe mama ta înainte să iasă Alis de la muncă?
-Nu este frumos. Și mă gândeam că poate mă ajuți tu să o iei pe Alis și să o duci acasă.
-Bine Cristian. Te ajut.
-Mulțumesc amice. Noapte bună.

Ajung la mașină și micuța mea se juca pe telefon. O sun ca să nu o sperii.

-Cristiiiiaaaan. Ce mult ai stat.
-Am stat 15 min micuțo.
-Mi s-a părut mult.

Alis:
Mă ia în brațe și mă ține așa preț de două minute.
-Hai să pornim micuțo că este târziu.
-Bine Cristian.

Ajungem repede la hotelul unde a vrut Cristian.

-Bună seara. Dorim și noi un apartament cu două băi.
-Bună seara. Imediat verific ce avem disponibil. Avem unul disponibil la parter.
-Mulțumim.

Mergem în cameră, mergem să mâncăm ceva repede că suntem obosiți.

-Eu o să dorm în living, iar pe tine te las să te odihnești în dormitor.
Spuse Cristian cu un ton calm și blând.

Ne facem duș și ne punem fiecare în patul său. Însă nu pot dormii singură, așa că decid să merg să dorm cu el.
-Ce este micuțo?
-Îmi este urât singură. Pot dormii cu tine?
-Daaaa micuțo.
Zâmbește larg ca un copil.
Mă cuibăresc pe pieptul lui care era acoperit de o bluză pufoasă.
-Ne-am asortat. Îi spun zâmbind.
-Se pare că da. Să dormi bine micuțo că mâine lucrezi.
-Noapte bună, puiule.
Mă sărută pe frunte și mă strânge în brațe. Adorm instant.