Diana capitolul11

Capitolul 11
Tu ti-ai pierdut mintile pe bune?
- Pur si simplu m-am enervat ..
Blondul statea cu chipul spre fereastra in camera mea. Afara ploua iar vantul imprastia picaturile uriase peste tot, inclusiv pe geamurile mele provocand un sunet atat de placut pentru mine.
- Deci .. recapitulam. Intr-o saptamana, in mijlocul padurii se va deschide un .. portar.
- Portal, Diana! E un portal.
- Sunt noua la asta, asa ca ia-ma usor ..
Un mic zambet i-a aparut in coltul gurii ceea ce m-a facut sa cred ca s-a gandit la cu totul altceva, asa ca m-am abtinut de la comentarii in plus.
- Prin portalul ala intri intr-un alt univers .. unde vei fi supus la zece teste diferite. Din ce in ce mai grele si mai ingrozitoare.
- Asa e.
- Si daca termini asta cu bine, ai dreptul la orice dorinta.
- Exact.
- Si totusi, ai spus ca testele sunt si fizic si psihic si multi au dat inapoi inainte sa atinga nivelul cinci.
- Eu nu voi fi printre ei.
- Ce crezi tu ca faci acolo? tip la el cand vad ca vrea sa isi aprinda o tigara in camera mea. Iesi afara!
Ferestrele s-au deschis intr-o clipita, fara sa le atinga, iar frigul m-a invadat imediat facand sa-mi pun patura pe umeri.
- Si tu chiar crezi ca o sa te las sa faci asta?
- Nu e alegerea ta. Am destula experienta si totul va fi bine .. in plus, am nevoie de dorinta aia.
- Pentru ce? Nu inteleg. Ai de toate si inca ai putea sa faci rost de orice, ce e asa de complicat sa nu poti obtine?
A iesit cu totul pe balcon, stand exact in tinta ploii. Privea in lung, hainele lipindu-se de el intr-o fractiune de secunda. Mi-am lasat patura sa cada, si m-am apropiat de el.
- Du-te inapoi. Nu vreau sa racesti. Si nici nu aveai voie sa te ridici din pat.
- Promite-mi ca nu faci asta.
M-a sarutat usor pe frunte, apoi am intrat inapoi in casa. M-a pus in pat si m-a invelit fara sa spuna nimic, apoi a iesit. Am ramas in bezna un timp .. pana cand imi venise cea mai nebuna idee.

A doua zi cand m-am trezit, vremea era atat de frumoasa incat m-a uimit. Simteam miros de cafea dar nu stiam exact de unde .. pana m-am intors pe partea opusa. Pe noptiera stationa o tava cu mancare si o ceasca plina de lichidul diminetii insa ceea ce mi-a atras atentia a fost bucatica de hartie de sub fursecuri.
"Buna dimineata printeso. Mai ai nevoie de recuperare. Nu iti face probleme, ma ocup eu de situatia ta la liceu. Vin cat de repede pot. Ai grija."
Am zambit involuntar la mesajul scurt dar dragut de la Lucas. Am mancat tot si exact cand am terminat, s-a auzit o bataie in geam. Expresia mea s-a schimbat secunda si am inceput sa imi agit mana ca o nebuna. Jason a intrat si s-a asezat langa mine amuzat.
- Cineva s-a trezit intr-o stare minunata astazi!
- Se poate spune si asa ..
- De ce ma privesti asa?
Am intors capul stanjenita cand mi-am dat seama ca ma holbam la el. Si-a intins mana si cu doua degete mi-a prins barbia in asa fel incat privirile noastre sa fie din nou intersectate.
- Nu am spus ca nu imi place.
Am simtit cum caldura imi urca in obraji, si am zambit subtil.
- In viata mea nu am intalnit pe cineva mai inocent ca tine.
- Inceteaza .. vrei sa ma fac, ca o rosie stricata la fata?
A ras scurt, timp in care i-am vazut dantura perfecta si cutele ce il faceau mai adorabil.
- Oh Diana, tu si glumele tale.
- Crezi ca ma poti ajuta cu ceva? Daca te rog foarte, foarte frumos? Adica, iti dau orice daca imi faci favorul asta.
- Wow .. nu pare atat de mic.
- Vreau sa ma inveti sa ma bat.
Expresia lui a fost una de nedescris in urmatorul moment. Si-a mijit ochii si nu era sigur daca imi bateam joc de el sau vorbeam serios. A urmat un moment de liniste in care si-a ales cu grija cuvintele .. sau asa credeam eu pana sa scanceasca o singura silaba.
- Ce?
- Vreau sa ma inveti sa ma bat in cel mai scurt timp pe care il stii.
- Ce te-a apucat? Te-ai visat Xena razboinica?
- Nu glumesc J ! Te rog .. raman datoare, jur. Te rog frumos!
M-am apucat de tricoul lui ca un copil mic, si mi-am umflat buza de jos.
- Ce se petrece Diana?
- Vreau sa invat sa ma apar singura, mint eu cu cea mai mare convingere pe care o am.
- Si de ce intr-un timp scurt?
- Mira nu ma lasa sa ies noaptea.. si o sa-i arat ca nu sut in pericol daca stiu sa ma apar.
Si-a muscat buza privindu-ma intrebator, dar intr-un final l-am convins. A ridicat din umeri, apoi m-a ridicat in spate.
- Te tii ?
Am dat din cap afirmativ, desi frica era stransa toata in stomac. L-am strans puternic de gat si am inchis ochii. Am simtit cand Jason a sarit de la balcon, simtind o adiere uriasa dar in urmatoarea secunda .. s-a oprit. Am deschis ochii si casa nu se mai vedea. Eram intr-o poienita, in mijlocul padurii.
- Daca facem asta .. o facem in felul meu. Prinde-ti parul.
- De ce?
- Regula 1. Tu nu pui niciodata intrebarile.
Mi-am cautat un puf la incheieura mainii si spre norocul meu am gasit, prinzandu-mi parul intr-o coada de cal, ceea ce ma facea tare penibila. Eram in mijlocul unei paduri, in pijamale si cu un cuib de ciori in loc de par.
Mi-am ridicat privirea, dar Jason disparuse. M-am incruntat privind imprejur, dar se auzea doar vantul.
- Ce naiba ..
- Regula 2. Fii pe faza! aud o voce din spatele meu si in urmatorea secunda sunt trantita la pamant, intr-un mod nu foarte prietenesc.
Centrul de greutate a lui J era situat pe stomacul meu, facand orice alta miscare imposibila. M-am agitat cat de tare am putut dar degeaba, la un moment dat am obosit teribil.
- Regula 3. Oboseste-ti adversarul, nu invers.
- Si cum sa fac asa ceva din pozitia asta? tip iritata.
- Ajungem si acolo dulceata. Tu vrei sa ingrasi porcul in ziua de Craciun?
Am mormait un scuze, privind in alta parte. Jason s-a ridicat de pe mine si mi-a oferit mana lui.
- Atat pentru azi.
- Ce?! Nu .. ai spus ca inveti sa ma bat si nici nu aveam nevoie de regulamentul asta!
- Sunt reguli de baza. Daca am spus ceva, asa va fi Diana. In plus, Luca va intra pe usa in mai putin de zece secunde.
Am facut ochii mari, si am sarit in spatele lui fara sa mai zica ceva. Am ajuns la fel de repede inapoi, aruncandu-ma in pat cu patura deasupra, in timp ce satenul a inchis fereastra si a plecat. Mi-am potrivit respiratia si in urmatoarea secunda, usa camerei s-a deschis.
I-am simtit privirea asupra mea, dar dupa un timp a inchis usa, iesind. Am rasuflat usurata.
"Ce amuzant va fi cand vei afla ca vei avea o partenera de Olimpiada, Smith." gandesc amuzata.
Capitolul 14
- Totul e in regula? Ce iti mai face piciorul?
- E ca si nou, tata! raspund spre ecranul telefonului acolo unde ochii batranului meu sclipeau de fericire.
- Ce soare e acolo, sa profiti la maxim de ziua asta.
- Asa o sa fac tata. Imi lipsesti atat de mult!
- Promit ca la prima vacanta, vin sa te vad.
- Tata, Mira spune ca problema mea cu glicemia e aproape rezolvata si o sa fiu o fata normala.
- Oh iubito, chiar si asa, tu nu vei fi vreodata normala. Esti o fata extrem de speciala, Diana. Si sunt atat de mandru de tine!
Am zambit, privind scurt in pamant sa vad pe unde calc in drum spre scoala. Inima mi s-a strans usor cand i-am auzit rasul cristalin si mi-am dat seama ca mi-e mult mai dor de el decat cred sau las sa se vada.
- Am ajuns la scoala..
- E in regula. Te sun cu prima ocazie cand am putin timp liber.
- Stai linistit batrane. Te iubesc pana la mama si inapoi.
- Eu si mai mult pustoaico!
Apelul de pe skype s-a incheiat, iar eu am scos castile si le-am bagat in rucsac alaturi de mobil. Am intrat pe poarta liceului schiopatand usor, iar prietena mea cea mai buna aproape ca m-a daramat.
- Atatea griji! Am crezut ca te-au mancat, sau vandut .. mai esti virgina?
- Miranda!
- Scuze, dar sunt asa curioasa. Povesteste-mi totul!
In minte mi-au rasarit imagini de zilele trecute. Cat de multe detalii am putut sa adun in cateva zile .. si totusi nu puteam sa spun nimic despre asta. Si ma durea enorm sa imi mint prietena..
- Am dormit.
- Faci misto de mine?
- Nu .. am avut febra de la picior si am dormit in mare parte..
- Nu pot sa cred cat de plictisitoare poti fi.
- Stiu ca am lipsit mult dar acum intarzii la ora. Promit ca ma revansez!
A oftat lung dar mi-a zambit si mi-a daruit un scurt sarut pe obraz.
- Sa stii ca tot nu scapi. Ai grija.
Mi-am ridicat mai bine rucsacul pe umar, si am pasit in incinta cladirii.
Ziua trecea extrem de greu. Mai aveam doar doua ore si chinul lua sfarsit .. si spre surprinderea mea, nu picasem niciun test chiar daca ramasesem putin in urma. Tocmai s-a auzit clopotelul, asa ca m-am ridicat din banca parca facuta din stanca, si am iesit din clasa.
Mergeam pe holuri, cand mi-am amintit ca trebuie sa imi reimprospatez rimelul dupa puiul de somn pe care l-am tras la algebra. Am deschis usa si un miros de sapun ieftin mi-a invadat narile. Mi-am pus rucsacul pe marginea onglinzii, si mi-am aplicat un nou strat de rimel.
Am auzit un geamat infundat, si am privit in oglinda ca ultima cabina avea usa inchisa. Doua picioare erau intinse nefiresc, ceea ce insemna ca ceva nu era bine. M-am incruntat si am impins usor, gest pe care l-am regretat in urmatoarea secunda.
O studenta era intinsa pe toaleta, in timp ce blondul cu care stau in casa o tinea de gat. Coltii lui erau infipti adanc in ea, in timp ce gemea ca si cum se intampla altceva. Avea privirea pierduta si il tinea pe Lucas strans de tricou.
In prima faza m-am blocat teribil, dar am trantit usa si am fugit de acolo luandu-mi rucsacul in treacat. Stiam ca o sa ma ajunga repede, si imi era teama. Am privit in spate, si m-am ciocnit de un corp. Mi-am ridicat ochii iar Jason ma privea ingrijorat dar nu i-am dat ocazia sa zica ceva..
- Pleaca, acum! tip la el si ii sar in spate.
Intr-o fractiune de secunda totul din jurul meu s-a transformat intr-un pastel. Nu se mai distingea nicio imagine, si vantul imi pocnea mainile ce ii inconjurau gatul lui Jason. Senzatia nu a durat mult ca ne-am oprit, in aceiasi poiana ca si data trecuta.
- Pune asta pe tine! spune J si isi scoate tricoul apoi mi-l arunca in fata.
- Dar ..
- Hai Diana! Sau vrei sa te gaseasca? Mirosi ca un bufet suedez!
Mi-am lasat toate emotiile la o parte, si mi-am scos si eu tricoul inlocuindu-l cu cel al satenului. Materialul roz pe care il purtasem toata ziua a izbucnit in flacari iar eu am tresarit deoarece nu ma asteptam.
- Sa incepem antrenamentul.
- Stai, ce? Eu sunt obosita, mi-e foame!
- Ce-am spus eu despre vorbit, Diana?
Am tacut la comanda ca un copil ce este certat de mama lui. M-am calmat si am ramas cu un zambet subtil pe chip si nerabdator.
- Loveste-ma.
Cererea lui Jason m-a luat prin surprindere, insa nu aveam voie sa pun vreo intrebare. M-am apropiat de el, si am incercat sa ii dau un pumn, dar s-a ferit si m-am dezichilibrat singura. Am incercat iar incercand sa-l iau pe nepregatite, dar s-a ferit din nou, de data asta parand miscarea si impingandu-ma cat colo de un copac.
M-am lovit usor si credeam ca J se va opri, dar nu. Mi-a pus piedica si am cazut pe spate, vazand stelute cand capul meu a facut contact cu pamantul. S-a aruncat deasupra mea, repezindu-se la gatul meu dar s-a oprit la cativa centimetri.
- Moarta. Acum ai fi fost moarta ..
Intreg corpul mi-a inghetat si simteam o placere enorma pe care nu o intelegeam.. pentru cateva secunde chiar mi-am dorit sa ma muste.
- Ce se petrece?
- Oh, am uitat sa iti spun. Coltii nostri emana un fel se substanta; ca un drog ce ia mintea oamenilor. De asta exista prostituatele pentru sange.
- Stai, ce?
- Prostituate pentru sange. Sunt fete din rasa umana ce se lasa muscate de buna voie, uneori chiar si in timpul unui act sexual.
Am facut ochii mari si aproape ca imi cazuse falca. Mi-am amintit expresia fetei de azi, in toaleta, si acum totul se lega..
- Curvarul naibii ..
- Ai spus ceva?
- Da, sa continuam antrenamentul.
Seara s-a lasat si ne-a prins in mijlocul padurii, incercand inca din rasputeri sa-l ating pe Jason macar odata, dar degeaba. Eram murdara si transpirata, plus ca oboseala incepea sa ma doboare.
- Ajunge. Te duc acasa.
- Nu vreau sa merg ..
- Stiu, dar trebuie. Voi fi prin apropiere, e de-ajuns sa ma strigi.
I-am zambit calduros, si m-am aruncat in bratele lui. Corpul lui emana caldura ceea ce imi dadea o stare extrem de buna. M-a ridicat de la sol, si m-a invartit lent o data.
- Multumesc pentru tot.
- Eu iti multumesc ca existi, Di.
Alintul sau m-a facut sa imi mut privirea, desi l-am vazut pe saten cum a zambit din cauza inocentei mele atat de prezente. M-a ridicat pe umeri si in cateva secunde eram in camera mea.
- Ne vedem maine, micuta luptatoare.
- Sigur ca da ..mh .. modelule?
Gura sa s-a curbat uimitor de mult, razand cu pofta pentru prima oara. Nu il mai vazusem pana acum .. ii dadea o radiatie pe care nu o vezi la oricine. Avea dantura perfecta, iar maxilarul sau era atat de bine structurat incat semana cu marii actori.
- Apelativele clar nu sunt punctul tau forte.
I-am dat un pumn in joaca, iar el s-a strambat.
- Asta chiar a durut.
- O sa vezi tu mai tarziu cand o sa evoluez.
- Dar pana atunci ..
Ma privea cu un licar in privire si nu stiam ce vrea sa faca pana sa ma arunce pe pat, incepand sa ma gadile. Rasul meu umplea camera si era atat de zgomotos incat il facea si pe Jason sa rada.
- Ti-am spus sa nu mai vii aici.
Ne-am intors spre usa unde Lucas statea cu bratele incrucisate. Era nervos si ne privea cu un dezgust de nedescris. J s-a ridicat de pe mine, apoi m-a sarutat scurt pe obraz.
- Maine sa ai parul prins.
- In timp ce ti-o suge?
Chipul mi-a incremenit pur si simplu la replica lui Lucas, si nu constietizam ce tocmai a spus. Eram atat de trista si furioasa in acelasi timp .. L-am privit adanc in ochi cu o dezamagire peste cotele maxime, dar nu vedeam nicio urma de pasare.
- Stai calm luptatorule, ea nu e ca Sage ..
M-am incruntat si mai confuza la replica atat de detasata din partea lui Jason, pana cand Lucas l-a atacat. O bataie intre doi vampiri pornise sub ochii mei, si nu stiam ce pot sa fac. Si cine naiba e Sage?!
Capitolul 15
Usa de la camera s-a deschis iar Mira s-a bagat intre ei, despartindu-i cu cate o mana pe fiecare. Camera mea era distrusa si atmosfera era extrem de tensionata. Amandoi stateau aplecati in fata, gata sa se bata din nou daca mama lui Lucas nu era in centru. Erau transformati iar asta mi-a facut inima sa imi bata la maxim .. eram intr-o casa plina de vampiri. De neimaginat ce poate ascunde lumea daca privesti de mai aproape.
- Ajunge! Ce inseamna asta? tuna Mira dintr-un glas.
- Mama..
- Sa nu aud un cuvant. Ne afundati specimenul intr-o rusine usturatoare cu un astfel de comportament.
A privit spre mine si am icnit, rusinata apoi de reactia mea. Ochii ei erau de un maro auriu ce o facea sa para dintr-un univers SF.
- Esti bine, scumpo?
Vocea ei s-a incalzit instant iar nuanta ochilor a revenit inapoi la normal, plini de blandete. Am dat afirmativ din cap, necapabila sa leg vreo propozitie, asa ca Mira s-a intors inapoi spre cei doi.
- Jason, du-te acasa te rog.
- Da, doamna Smith!
A trecut pe langa Lucas si cand a ajuns in dreptul meu mi-a daruit un sarut pe frunte. A pasit putin nesigur spre balcon ca si cum avea de gand sa se intoarca, dar dupa putin timp s-a facut nevazut in intuneric. Ma uimea peste cotele maxime cat de multa ura exista intre el si Lucas, si in acelasi timp cat de mult respect ii purta Mirandei. Era uimitor .. si totusi chestia asat imi forma tot mai multe intrebari. De cand se stiu? De unde se stiu? Au mai avut ceva de impartit si in trecut?
- Lucas Ray Smith! Ce a fost in capul tau?
Mai avea un nume .. cam cat de multe pot sa mai aflu de acum incolo?
- S-a luat de Sage ..
- Nu conteaza. Fiule, ai fost crescut sa te controlezi. Ce inseamna asemenea comportament?
Toate emotiile m-au coplesit, iar o gelozie imensa m-a lovit din plin cand i-am vazut expresia trista a blondului cand a pronuntat numele acelei fete.. ii sclipeau ochii intr-un fel unic. Am izbucnit in lacrimi involuntar iar ambii vampiri m-au privit cu ochii mari cand mi-au auzit suspinele.
- Diana ..
Lucas a incercat sa ma atinga dar am sarit din pat intr-o secunda, si am fugit din camera, trantind usa. Am urcat scarile, si m-am trezit in podul casei. Mi-am sters lacrimile cu podul palmei, realizand ca acum ceva timp aveam restrictie de locul asta.. si nu intelegeam de ce. Era doar un pod vechi, prafuit si plin de cutii.
Am inceput sa explorez, luand fiecare cutie in parte, gasind tot felul de chestii interesante. La final a mai ramas doar un mic cufar, din nefericire inchis cu cheia.
- Iesi afara.
M-am intors pe calcaie usor, tinand cutia la piept. Mi-am rotit privirea prin incapere, gandindu-ma daca pot sa ies de aici fara sa ma atinga, dar degeaba .. si chiar daca as fi reusit, era in zadar. M-ar fi ajuns din urma.
- Ti-am permis cam multe de cand te-ai mutat aici.
A inaintat cativa pasi, ceea ce m-a facut pe mine sa dau cativa in spate.
- Esti doar o pacoste care isi baga nasul peste tot. Te-ai integrat in casa mea cu fata ta de plod inocent si crezi ca poti sa topai prin toate locurile.
O sa mor .. o sa ma omoare si o sa ma lase aici intr-o cutie, si nimeni niciodata nu o sa ma mai gaseasca pentru ii va constrange pe toti. Si o sa putrezesc, iar tata va muri dupa mine din cauza tristetii..
Mi-am dat doua palme mintale si mi-am alungat toate gandurile de mai devreme, revenind fata in fata cu realitatea.
- Acum da-mi aia, fara alt scandal.
- O vrei ? Atunci aport!
Am aruncat-o cat ai clipi de peretele din spatele meu, facandu-se tandari si din ea zburand poze si un colier ce a umplut camera de sunete diferite. Nu stiu ce m-a uimit mai mult .. ca am avut puterea sa o sparg, sau ca Lucas a avut atata incredere ca nu o sa fac nimic incat nici nu se miscase.
M-am lasat in genunchi, intorcand cateva poze .. era nimeni altul decat blondul din spatele meu in compania unei fete superbe. Am ramas cu gura cascata privind trasaturile persoanei din fotografii. Era bruneta, cu un par mediu extrem de intins si luminos si cu un chip perfect, de la pometi micuti pana la ochi usor ascutiti si buze pline. Am simtit o lovitura in stomac pe masura ce ma uitam mai mult.
Am gasit o poza cu ei doi in fata unei porti albe, extrem de luminata. Am intors-o si inima mi-a stat cateva secunde in loc cand am citit ce scrie pe spate.
"Lucas si Sage, Olimpiada 2000"
Asta a fost cu cativa ani in urma .. Lucas a mai participat la Olimpiada dar nu a spus nimic, si nu singur. Alaturi de prietena lui.
Am mai dat o poza, dar era doar cu Sage in nuante de alb negru. Din nou am privit pe spate, unde scria un mesaj de adio in acelasi an.
- Da-mi-le acum.
M-am conformat de data asta, strangand restul de pe jos. Fara sa vada Lucas, am apucat colierul subtil si l-am pus in buzunar in timp ce ii inmanam teancul de fotografii.
- Ce s-a intamplat cu ea?
- A fost omorata de fratele meu Aleron, in Olimpiada.
Familia asta m-ar fi putut baga in spital numai prin senzatiile pe care mi le provocau. Are un frate .. de ce nu a spus nimic, unde e acum .. si de ce i-a omorat prietena?
- Era om.
Am facut ochii mari si din senin doua piese din puzzle-ul din mintea mea s-au potrivit.
- O muritoare dupa care mi-am pierdut mintile. Ce tot zic aici .. era efectiv secat de toata dragostea. O iubeam cu tot ce aveam in corpul asta putred. Am intrat toti patru in Olimpiada, crezand ca va fi amuzant ..
- Toti ..
- Patru! imi taie el replica. Eu si Sage, urmati de fratele meu Aleron si de Jason.
Ramasesem fara cuvinte si priveam in gol .. si satenul m-a mintit.. toti din jur ma minteau.
- La mijloc am inceput sa ne certam tot mai tare. Jason incerca sa o cucereasca pe Sage .. din totdeauna a incercat asta, pana cand a fost dezamagit si a renuntat. Nu pot spune acelasi lucru despre fratele meu, in care gelozia fierbea la foc mare.
- Lucas .. incerc cand vad ca ii tremura bratele si avea ochii in lacrimi.
- Era atat de indragostit de ea, Diana! Atat de indragostit incat .. a ucis-o. Fara pic de regret.. Nu suporta gandul ca m-a ales.
O lacrima a picat pe obrazul lui ca de portelan iar inima mi s-a spart in sute de bucati.
- Familia a aflat si l-a izgonit, iar de atunci nu l-am mai vazut.
- Daca s-a intamplat asta .. de ce vrei sa te intorci acolo? tip cu exasperare dupa toate cele spuse.
- Nu intelegi? Se repeta .. totul se repeta. Ma indragostesc .. de tine! Mai repede si mai usor pe zi ce trece, si ma sperie faptul ca te-as putea pierde. Nu as mai suporta.
Inima imi batea la putere maxima si toata caldura imi pulsa in corp in toate partile, ca si cum pluteam. Il priveam cu stomacul facut ghem, cat de sincer era .. ochii sai fiind de un albastru cristalin.
- Nu o sa se intample nimic ..
- Nimic?! Deja te are .. te-a castigat.
Tipatul lui m-a speriat dar m-a facut sa ma gandesc la ce se refera, pana mi-am dat seama.
- Eu si J ? Suntem prieteni!
- Prieteni? V-am vazut in pat, unul peste altul, si nu o data!
S-a lasat linistea minute bune pana cand blondul m-a impins intr-un perete, presandu-mi mainile deasupra capului cu bratele sale pe acelasi contur cu ale mele. S-a apropiat la cativa centimetri de chipul meu, simtindu-i respiratia calda ce mi-a facut picioarele sa tremure.
- Spune-mi ca si tu simti la fel.
- Spune-mi pentru ce iti trebuie dorinta din Olimpiada.
- De ce strici totul?
- Raspunzi, si o fac si eu.
- In regula .. tu prima!
Am oftat lung, apoi l-am privit. Simteam ca nu am suficiente cuvinte ca sa pot descrie ce vad. Era atat de inalt si frumos, cu ochii imensi care ma sfredeleau .. poate la inceput radeam de fetele din liceu, dar era imposibil sa te impotrivesti la asa ceva. Facea parte din alta lume.
- Sunt atat de indragostita de tine Smith, iti jur. Simt un foc naucitor de fiecare data cand te ating, pe care nu l-as putea vreodata explica in cuvinte. Defapt, daca ar fi posibil intr-un timp atat de scurt, cred ca te-as iubi.
A ramas ca o statuie. Nu se astepta la genul asta de raspuns si s-a vazut in reactia lui. M-a tras de mijloc, pana distanta dintre noi a disparut si buzele ni s-au unit. Mai intai lent si tandru, ca apoi totul sa devina mai rapid. Lipsa de aer ne-a facut sa ne departam, iar eu i-am zambit.
- Acum tu. Ce vrei sa ceri la sfarsitul Olimpiadei?
- Sa fiu umam din nou, ca sa pot fi cu tine.