Diana capitolul10

Capitolul 10
Ma holbez ca o disperata. Cred ca si-a dat seama, dar se face ca ploua .. dar nu ma pot abtine! Persoanele misterioase sunt obsesia mea, iar el .. da. El era un mister urias de descifrat. M-a salvat de Louis la vestiare, apoi apare de nicaieri la ora de dans si acum e coleg cu mine la spaniola. Si-a intors privirea spre mine, iar eu am ferit capul prefacandu-ma interesata de peretii clasei. Buna miscare, Diana!
Ceasul de la mana a inceput sa licareasca cu o lumina rosie, asa ca am scos din geanta un baton de ciocolata, muscand din el.
- Domnisoara Parker, pe hol!
- Imi cer scuze, am probleme cu glicemia si trebuie sa imi respect dieta.
- Si eu trebuie sa respect regulile.
Eram gata sa pun batonul pe banca, cand Jason s-a ridicat in picioare cu incetinitorul ca intr-un film de groaza, si s-a intors spre profesor atingandu-l pe umar.
- A spus ca are probleme!
- Jordan! Problema ta care e?
- Are nevoie de ceva dulce, altfel o sa intre intr-o criza.
- Sa inteleg ca esti doctor?
- Continuati lectia, domnule.
Profesorul a tacut instant, si a mers la tabla continuand sa predea. Ce naiba .. ? Am privit spre Jason care deja ma privea si fara sa vreau i-am raspuns cu o mica incruntatura. Tipul era din ce in ce mai dubios. Clopotelul s-a auzit si m-am grabit sa imi iau rucsacul pe umar. Aproape a fugit pana la poarta dar genunchii m-au taiat cand am vazut ca brunetul era acolo deja. Era imposibil .. avea inca caietele pe banca cand am iesit din clasa.
E vampir. La naiba! O sa ma manance. O sa ma omoare. Unde e Lucas? Unde naiba a fost azi Lucas?! O sa fiu moarta. Dezmembrata si aruncata in ocean!
Gandurile mi-au fost inrerupte in momentul in care m-am impiedicat de o banca, si m-am prabusit pe burta la picioarele cuiva. Am privit in sus si Jason se uita la mine neutru, cu o mana intinsa.
In regula. Trebuie doar sa imi maschez sentimentele, asa nu ma poate simti.
- Mhh, multumesc. Sunt asa neindemanatica.
- Te simti bine?
Si-a dat seama. Bate in retragere. Abandonati nava!
- Adica, e in regula cu glicemia? continua el cand vede ca nu raspund.
- Ohh ! Da, minunat! Sunt perfect .. Scuza-ma dar chiar trebuie sa ajung acasa, ma asteapta.
- Unde stai?
Omg. Ce ar trebui sa ii spun? Sa il mint ?
- La familia Smith, ma ia gura pe dinaite.
Doar mi-a zambit la raspuns, si mi-a plasat un mic sarut pe partea exterioara a palmei. Ce gest frumos .. mi-a dat fiori in tot corpul. Si-a ridicat privirea la mine si puteam sa jur ca ochii lui erau in nuante mult mai puternice ca mai devreme. Am ramas calma salutandu-l politicos si apoi plecand.
Am ajuns acasa repede .. dar din nou eram singura. Am mancat in timp ce i-am raspuns tatei la cateva mesaje, dupa care am facut un dus si m-am pus in pat. Unde naiba era Lucas?
M-am ridicat si am iesit pe hol. M-am apropiat de usa lui dar nu se auzea nimic asa ca am batut de cateva ori. Niciun raspuns. Am apasat clanta usor si mi-am strecurat capul. Nu era nimeni si totul parea neatins, chiar si patul frumos asezat. Mi-am umflat buza de jos ca un copil si am intrat. M-am uitat in mare parte prin camera si m-am apropiat de un raft plin cu parfumuri. Am stat si l-am ales pe cel care miroase cel mai tare a Lucas, apoi am pufait de cateva ori pe pijamalele mele. Fara sa ma abtin, am inceput sa caut prin sertare si pe sub pat incercand sa gasesc ceva din trecutul lui.
Am auzit usa de la intrare si am facut ochii mari, bagandu-ma sub pat cu viteza luminii. Blondul a intrat in camera la cateva secunde, inspirand aerul . Mi-am muscat buza de jos, incercand sa nu respir si chiar cand credeam ca a plecat si am scapat, vocea lui m-a speriat atat de rau incat am dat cu capul de pat.
- Iesi de acolo!
Am iesit rusinata, privind spre un punct fix ca un copil ce tocmai a facut o trasnaie.
- Iti batea inima ca la iepuri. Si totusi .. nu iti simteam mirosul, spune si inspira din nou. Te-ai dat cu parfumul meu? continua amuzat.
- Pai .. ce? Vin acum!
- Realizezi ca nu mai este nimeni in casa, nu?
- Unde ai fost azi ? Mi-a fost atat de frica!
- Frica? De ce?
- Am intalnit inca un vampir.
Lucas m-a pus pe pat cu viteza luminii, privindu-ma de foarte aproape.
- Unde? Te-a ranit, te-a urmarit?
- La scoala, avem multe dintre cursuri comune. Numele lui e Jason Jordan.
Blondul a incercat sa ramana calm, desi i-am observat incordarea de pe chip. Mi-a luat fata in palmele lui, soptind:
- Asculta. Vreau sa nu mai vorbesti cu el. In regula? E foarte important Diana!
- In regula, aprob eu cu o voce comica din cauza obrajilor presati de palmele lui.
- In regula. Acum la somn cu tine!
M-am intors in camera mea, unde am adormit la scurt timp din cauza oboselii.
Peste noapte am auzit usile balconului din nou. Am ramas cu ochii inchisi, asteptand momentul asta de ore intregi. Persoana s-a asezat langa mine, mangaindu-ma pe par usor. L-am prins de brat si ca data trecuta s-a tras usor, incercand sa fuga .. dar degeaba. Tocurile usilor erau acoperite cu sare, ceea ce facea un vampir captiv.
- Jason ..
Vocea mea era ragusita, dar foarte calda. S-a intors surprins, privindu-ma agitat cu ochii de un albastru electric.
Capitolul 11
Il priveam nesigura .. oare ma va rani? S-a uitat nedumerit prin camera iar cand privirea i-a cazut pe mine, m-a scanat. Mi-am inghitit nodul din gat, inima mea batand de zece ori mai repede. Parul lui era usor dezordonat iar cand m-am uitat la el, fix atunci ochii sai au trecut de la albastri, la un caprui intens. Umerii i-au cazut si s-a relaxat si fara sa-mi dau seama ca imi tinusem respiratia pana atunci, am rasuflat usurata.
- Ti-e frica de mine.
Vocea lui a umplut tacerea din intreaga camera si a facut sa mi se ridice parul pe mine.
- Nu chiar, mint incercand sa par convingatoare.
- Te simt. Aud fiecare respiratie, fiecare bataie a inimii .. si sa fiu al naibii daca sunt putine.
Am zambit subtil, amuzata de replica lui si nici nu am observat ca s-a asezat pe pat, la o distanta potrivita de mine. Urmarea cu privirea stelele de pe cer chiar daca nu se miscau deloc.
- E culoarea ta initiala?
A tresarit usor, canalizandu-si atentia spre mine de data asta. A ramas cateva secunde tacut pana si-a dat seama despre ce vorbesc.
- Mda .. se intampla cand am o stare buna.
- Eu sunt starea aia? imi fac curaj si intreb intr-un sfarsit cu un zambet timid pe chip.
- Spre ghinionul meu, da.
Am simtit ca tocmai am incasat o palma la replica lui. Adica ghinion? Ce am eu? Chiar atat de urata si plictisitoare sunt? Dar daca as fi asa, nu as reusi sa ii mai fac starea .. deci unde e logica?
- Ce vrei sa zici ? continui cu o voce usor iritata.
- Ca relatiile vampir-muritor nu exista.
- Cine a spus ca vrea o relatie? ii tai imediat replica din ce in ce mai suparata.
- In preajma ta .. ma pierd efectiv. Nu stiu de unde ai aparut dar ai ceva special, Diana. Te simt de la kilometri departare, iar cand esti aproape simt ca sangele din mine fierbe.
M-am pierdut in cuvintele lui in cateva secunde. Mi-a luat mana subtil, avand grija la reactiile mele, si mi-a sarutat tandru exteriorul mainii. Era a doua oara cand se intampla asta si imi placea din ce in ce mai mult.
Gresit! Tie iti place de Lucas, ai uitat? Unde iti este mintea in momentul asta?!
Nu stiu, dar clar ochii astia caprui ma fac sa uit de multe.
- Spune-mi daca simti ceva pentru mine.
Replica lui m-a luat pe nepregatite, dar am observat rapid privirea intensa tintita pe mine. Ce au baietii astia cu controlul asupra creierului meu?
- Nu poti. Nimeni nu poate.
Ochii sai s-au marit vizibil dupa care a sarit in picioare.
- Trebuie sa plec, spune si arata spre sirurile de sare de la tocuri.
M-am ridicat ramanand cu sute de semne de intrebare, dar mai era timp. Am dat cu piciorul pana cand s-a rasfirat, lasand iesirea libera pentru Jason.
- Ne mai vedem, Diana! spune cu o voce ragusita, si pentru a treia oara in doua zeci si patru de ore, imi saruta palma la fel de tandru. Iubeam gestul asta nespus de mult .. atat de romantic si cavaleresc.
Usa de la intrare s-a deschis cu zgomot, iar in ea statea Lucas. In urmatoarea secunda, totul in jurul meu s-a clatinat. Frumos baiat blond ce hipnotizeaza cu chipul sau era acum .. transformat. Ochii lui erau de un albastru inchis iar coltii specifici au stralucit in lumina lunii alaturi de dantura lui perfecta. A marait extrem de nervos si in urmatoarea secunda un vant puternic s-a starnit de nicaieri, aruncandu-l pe Jason dincolo de balcon.
Speriata am privit dupa el in jos, dar disparuse in noapte. M-am intors terifiata atat de imaginea lui Lucas cat si de ce urma acum. L-am privit curajoasa si in cateva secunde si-a revenit. Si-a zdrobit buzele de ale mele, dar nu a durat mult pentru ca m-am desprins si palma mea si-a croit drum spre obrazul lui.
Sunetul impactului s-a auzit cu ecou si fusese atat de puternic incat capul lui Lucas era usor indreptat spre stanga. S-a incordat de cateva ori, revenind la normal pana sa se calmeze total, indreptandu-si privirea spre mine.
- De ce ai facut asta?
Era trist. Asta e imposibil .. niciodata nu il vazusem asa, niciodata nu auzisem vocea asta.
- Cum ai putut sa reactionezi asa? Jason e prietenul meu!
- Creatura aia nu e prietenul nimanui, cu atat mai putin al tau! Ti-am spus sa nu mai vorbesti cu el, si va gasesc la trei dimineata pe amandoi in aceiasi camera. Ce e in capul asta mic si sec? spue furios si ma apasa cu un deget in crestet.
- Tu esti singura creatura aici, Lucas! Jason m-a salvat de atatea ori la scoala si se poarta exceptional cu mine. Care ti-e problema? Nu esti obisnuit sa ti se fure de sub nas?
- Pardon? Diana, vampirii sunt periculosi, nu sunt ca in cartile de colorat!
- Jason nu mi-ar face rau.
- De unde stii? Abia l-ai cunoscut.
- Pentru ca simt! Simt inauntru meu cand ceva e de rau si cand ceva e de bine, si J e un lucru extrem de frumos.
- Iti place de el, nu-i asa?
- Asta nu e treaba ta, Lucas! Nu suntem impreuna, nu esti tatal meu si nu am nevoie de grija ta. O sa ma vad cu cine vreau si cand vreau eu, iar tu nu ma poti opri.
- Nu ma enerva.
- Sau ce? Ma mananci ca pe Louis?
- Nu am fost eu, fraiero! Jason al tau a fost.
- Nu-mi vine sa cred cat de usor poti arunca vina! Tu te auzi macar? tip in gura mare, abia realizand ca distanta dintre noi era aproape invizibila.
- O sa vezi, o sa iti dai seama de toate.
- M-am saturat de arfele tale si de faptul ca, crezi ca detii controlul peste tot si toate. Uite ca la mine nu merge! De maine o sa ma mut acasa, si tu nu te poti impotrivi.
- Tu nu mergi nicaieri, continua de-a dreptul fioros de data asta, prinzandu-ma puternic de brat.
- Exact ce iti explicam, nu ma poti controla Smith !
Am luat paharul cu apa sfintita de pe noptiera pe care il pregatisem in caz ca ceva mergea rau cu misteriosul vampir, si l-am aruncat pe Lucas. Pielea lui perfecta a inceput sa sfaraie la propriu, iar blondul a urlat de durere dupa care s-a facut nevazut pe balcon cu o viteza orbitoare.
Ce naiba se petrece cu mine?
Capitolul 12
Mi-am tras valizele cu greu pe treptele abrupte, si chiar la ultima serie de scari m-am impiedicat si am cazut. Mira a aparut speriata din bucatarie, privindu-ma cu ochii mari. Mi-a luat valizele extrem de grele si le-a mutat cu usurinta langa canapea, apoi m-a ridicat.
- Ce incerci tu sa faci domnisoara?
M-am rusinat privind in alta parte numai in ochii ei nu. M-a condus pana la canapea, ca pe un copil mic si m-a pus sa stau jos. A disparut cateva secunde, dupa care a reaparut cu o trusa de prim ajutor. Abia cand mi-a ridicat piciorul pe masa am observat ca genunchiul meu drept era julit. Jeansii imi erau rupti in zona aia si sangeram destul de ingrijorator.
- Nu te deranjeaza?
A ridicat capul subtil, privindu-ma cu o urma de zambet. Nu parea surprinsa de faptul ca stiam adevarata ei natura, ceea ce m-a uimit pe mine.
- Lucrez de ani in domeniul medicinei, tu ce crezi ?
Din nou m-am simtit jenata de remarca ei. Uneori gandesc cu partea dorsala. Am scancit fara sa vreau in momentul in care mi-a tampont usor rana. Am vrut sa trag piciorul din cauza usturimii, dar l-a fixat sub palma ei, eu continuan cu micile gemete din cauza durerii.
- Sa nu il lasi.
M-am incruntat usor dar Mira nu isi mai ridica spre mine privirea. Parea concentrata la infasurarea genunchiului meu. Mi-am frecat palmele emotionata nestiind ce sa raspund, deoarece nu stiam la ce se refera, insa inainte sa apuc sa ma gandesc mai departe, a continuat.
- Stiu ca e capos, dar tine la tine mai mult decat iti inchipui.
Buzele mi s-au deschis usor cand am realizat ca vorbea despre micul blond al familiei. M-am foit deranjata de cuvintele mamei sale, si din nou am ales linistea ca raspuns.
- Din cauza ta vrea sa mearga la Olimpiada.
Ochii sai m-au tintit si puteam sa vad putina rautate in ei, dar intr-un loc foarte indepartat. Acum erau acaparati doar de tristete, si nu stiam de ce. Olimpiada? Ce este asta defapt? Sunt sigura ca nu e vorba de ceva pe plan scolar .. si judecand dupa privirea ei, era ceva destul de rau.
- Gata draga mea. O sa sun la liceu sa spun ca nu poti ajunge astazi. Acum inapoi in pat si o sa-ti aduc ceva bun.
- Nu ma intelegeti gresit, dar eu ..
- Daca fugi de probleme, te vei lovi de ele la urmatorul colt.
Am privit-o confuza si totusi zambitoare. Parul blond nisipiu ii cadea in bucle pe umeri si ochii ei albastri erau usor acoperiti de machiaj, incercand sa mascheze oboseala. Am expirat zgomotos, si am urcat inapoi in camera fara sa mai comentez renuntand pentru moment la idea mea cu mutarea.
Miranda a venit dupa putin timp cu valizele mele si cu o tava plina de briose cu ciocolata ce miroseau divin. Mi-a verificat genunchiul din nou si mi-a recomandat sa nu ma ridic din pat, deoarece era mai grav decat credeam. Se pare ca imi taiasem genunchiul de marginea unei scari si impactul a fost atat de mare incat mi-a amortit cu totul, fara sa mai simt durerea.
Asta explica atata sange ..
Simteam cum somnul ma fura cate putin dar am tresarit cand am auzit batai in fereastra balconului. Am deschis ochii si fara sa vreau un zambet mi-a aparut pe chip.
- Se poate? intreaba frumosul brunet de pe partea opusa.
Am dat afirmativ din cap, si el a intrat dar la nici o secunda si-a acoperit nasul, facand ochii mari.
- Ce e asta?! Ce e .. mirosul asta?
A privit spre genunchiul meu scos de sub patura, care acum sangera prin bandaj. L-am acoperit rapid si mirosul a estompat avand in vedere ca Jason putea sa respire normal.
- Ce-ai facut?
- Ti-am mai spus ca nici sa merg nu stiu?
A ras usor dar atat de frumos incat m-a facut si pe mine sa rad timid.
- Sa inteleg ca de asta nu ai fost astazi la liceu?
Am dat afirmativ din cap, simtind cum toata caldura imi coboara in obraji din cauza privirii lui. Eram usor ciufulita si somnoroasa si el ma privea ca pe o opera de arta uimitoare. Ochii mei au coborat fara sa vreau pe buzele lui perfecte si au stationat acolo, fara sa mai pot face ceva. Jason s-a apropiat subtil si nesigur dar nu a avut rabdare asa ca m-am ridicat si mi-am lipit buzele de ale lui. La inceput a fost la fel de temator dar a luat initiativa, limba lui trecand peste interiorul buzei de sus, ceea ce m-a facut sa gem infundat. A adancit sarutul tot mai rau, simtind cum un val de caldura imi ataca corpul.
Sentimentele cu el nu erau ca la Lucas, dar nici mai prejos. Erau doua lumi total diferite. Lucas este ca un regat de gheata; cand ma atinge imi produce fiori pana in varful degetelor si simt cum totul dispare, ramanand doar eu cu el, pierduta in acei ochi de un albastru nemarginit. Iar Jason .. este exact opusul. El e focul. Ma face sa tremur sub privirea lui si sa ma scufund in adancul pamantului atunci cand e aproape de mine.
- Da-te de pe ea.
Am tresarit amandoi la auzul vocii furioase si ragusite din prag. Blondul respira extrem de repede si m-am mirat cum de se tinea sub control. J si-a scos mana de sub tricoul meu, iar eu m-am acoperit cu patura, rusinata.
- Daca o singura data, te mai prind in preajma ei, iti jur pe tot ce am ca iti scot inima din piept.
- Mai usor cu amenintarile, Smith.
- Iesi afara.
- Nu! E camera mea, si Jason nu pleaca nicaieri.
- Diana, inceteaza cu asta! Nu intelegi ca vreau sa te ajut? La naiba, el e tipul care ti-a mancat iubitul !
- Si asa nu o s-o mai deranjeze vreodata.
Am incremenit. Ce era mai rau? Faptul ca nu l-am crezut pe Lucas? Faptul ca am stat atat de aproape de Jason sau faptul ca sunt indragostita de el?
- Iesi, sau o sa te scot eu.
Mi-a zambit frumos si si-a inclinat capul ca pe vremuri, in semn de salut, apoi cu o viteza orbitoare a disparut. Lucas s-a asezat pe pat langa mine, luandu-mi mana in a lui.
- Chiar aveai de gand sa iti pierzi virginitatea cu el?
- Promit ca raspund daca raspunzi tu primul la ceva.
- Orice.
- Ce este Olimpiada?
Ochii sai s-au marit vizibil si s-a ridicat ca un vartej, privindu-ma incruntat cu o usoara urma de furie. Ceva nu era bine si incep sa cred ca termenul asta este cu adevarat o problema.