"De ce bei,omule,întruna?
Că vorbește toată lumea!
Mă-ntrebi de ce beau întruna,
Beau pân-oi părăsi lumea.."
Avea un casetofon vechi cu multe casete,melodii de suflet.Le asculta la un pahar de supărare și plângea amarul cu o țigară-n mână,cu lacrimi pe față și cu Lasko privindu-l cu milă,care-i spunea cald și-l apuca de mână:"Hai,tată,e târziu...".Dar niciodată nu reușea să-l aducă în casă,și stătea de seara până când crapa dimineața cu el și îi asculta poveștile.Uneori îi ștergea lacrimile și încerca să micșoreze sunetul de la casetofon dar Muzaffer îl azvârlea de acolo și de cele mai multe ori se alegea cu lucruri negândite spuse la beție.
-Fata mea...fata mea ce face?
-Ea bine..eu prost.
Pe fața lui Muzaffer se așaza un rânjet mare,sfârșind să râdă usor.Spre surprinderea lui Lasko,oprește muzica și da ultima gură de vin peste cap,ridicându-se de pe scaunul scorojit verde din lemn,ridicându-și și falsa..odraslă.
-Nu te mai vrea...Chit c-o vrei tu..E moartă dupa băiatul lui Vexendry..A-am urmărit-o..Tânjește după el..
Peste trei zile-24 decembrie
-Apoi am urcat pe niște munții mari!Până și Lilith era extaziata!Am mers și la o pensiune de lux și am văzut atâtea lucruri!Păcat că nu a ținut o săptămână,așa cum ei au promis...
-Bunicuțo,eu mă bucur că ai venit acasă!Chiar voiai să-ți petreci Crăciunul și Revelionul departe de mine și..de..mine?
Bunica râde ușor și mă sărută scurt pe frunte,iar eu înghit în sec.Nu mai pot să trag de timp.Casa e curată,am pierdut numărul micilor ieșiri până la Mira...ar trebui să-i spun.
-Buni..spun așezându-mă pe canapea lânga ea,luându-i mâna-ntra mea.Poate-ți stric bucuria,poate nu..Eu..am ceva..pe suflet.Și mă doare rau!
Pe fața i se conturează un zâmbet șters și privește morbidă către abdonenul meu.Da,după ceea ce am rostit și eu aș crede că sunt gravidă.
-Nu,nu,buni!Uită-te la față,acolo nu e nimic!
-Dar ce...
-Tata s-a întors!spun și-mi mușc buza ușor.E la fel de...rău!El e de vină pentru că autocarul tău a fost oprit de polițiști..A pornit o ambuscadă!
Zâmbetul dulceag îi pierde imediat,urmând să văd cum cade lent într-o groapă de negăsit plină de amintiri urâte.Își mișca doar ochii și buzele care-i tremurau,căci era înțepenită demult...iar acum înțepenise de-a binelea.Înghite in sec;o urmăresc.Nu dă semne că plânge,dar îi e scârbă.Sinceră să fiu,tot ce știu de la tata e că....
-Ajun fericit,Kayra mea!
Brusc,nu-mi termin gânduri,nici conversația cu bunica,căci ușa se lovește cu brutalitate de perete iar eu sar în sus.
Lasko intră în casă cu viteză,ținând un frumos brad între braț,iar în mana stânga avea un set de globuri.Era beat,mort de beat..
-Săru'-mâna,mamaie!spune vesel și așază bradul undeva pe acolo,aruncând globurile pe blat.Iubirea mea!
Se repede la fața mea și mă strânge cu putere,ajungând să urlu de durere în timp ce blestematul îmi săruta și obrajii,și gura.Bunica...bunica rămăsese înțepenită,morbidă,ruptă..Aștepta ea ceva,știa că o să vină.Și a venit!Când a păsit pe parchet ne-a cuprins pe toți un fior de moarte.Era lent;nu mergea bătrâneste,o făcea cu efect.Cântarea mai mult decât o bucată învechită,era chiar nou,era giuvaier.Era giuvaierul ei,îl punea la gât și plângea.Îl punea la gât și râdea,căci l-a dat jos și a murit..
Când s-a așezat în genuchii,lânga bunica,am simțit că explodez.Cum își permite?Cum de-l ține obrazul să vină în casa mea?Nenorocitul!
-Sărut mâinile,mamă!șoptește și îi ia mâna făra vlagă și-o sărută cu patos,închinându-și un moment de reculegere în ochii ei liniștiți.
Oare când o să am și eu un copil,fie el așa nenorocit,o să-l privesc cu atâta dragoste și dăruire?O să-l legăn nopțile,o să-i cânt zilele,o să-l cresc iar el o s-o ia pe un drum mult prea brăzdat pentru piciorușele lui fragile?
-Mama mea..de ce nu-ți tragi mâna?murmură și-o privește țintă în ochi.
-Am murit de mult,Leonard..Doar vorba mi-e vie.Că de-aș putea să mă mișc te-as sufoca cu lanțul ăla..Ți-aș scoate ochii și aș pune inele în ochi!Toata viața ai alergat după bani..Și ce ai realizat?!Să-ți vezi nevasta înghițită de pământ de tânăr și să-ți lași fata care te-a iubit ca ochii din cap pe drumuri?Câtă putere și în ea?..Îți zic eu..A avut putere!Mult mai multă decât a unui băiat.Copilul s-a ridicat din cenușa și acum strălucește!
-Las-o să strălucească,doar e fata mea!M-a iertat..
Lasko mă lăsase de mult,se retrase pe unul din scaunele de bucătărie.Bunicii îi plângeau ochii,dar să dea dracu că tot acră era.Iar el..aștepta o confirmare care o să vină când o să mă îngroape și pe mine în pământ..ziua e aproape,căci oricâte terapii și promisiuni a făcut el nu ține locul de nimic.
-Te iert.Când o scoți pe ea din pământ și pe toți cei pe care i-ai omorât.Te iert..dar dă cârpa neagră din perete că încă e acolo..de patru
ani.Stă strânsă,mama dăinuie acolo,în casa în care și-a dat sufletul.Și tu trăiești,nenorocitule care ești!
Nu-mi dau seama,dar furia ma cuprinde și ajung lângă el,țipându-î in fata și lovindu-l cu pumnii in piept.
-Tu trăiești!Mănânci,bei,respiri,te distrezi!Dar ea?Ea e moartă,nenorocitule!E MOARTA!urlu,iar Lasko se grabeste sa ma ia dar el ii face un semn scurt de mâna.Te-ai pricopsit în aur..Ne-ai lasat în umbră!Și-ai murit și tu!Ești mort!Nu ai familie,nici o bucurie,te pândesc amintirile când pui capul pe perna..Câtă putere să ai și tu în tine că nu mai rezisti!Tăticule,tu erai Dumnezeul nostru..spun și vocea mi se subțiaza iar lacrimile apar.Ce-ai făcut tu cu noi?!..
-Unchiule!Ce dracu faci?UNCHIULE!
*
-Vreau să încep facultatea!
Profesorul Ambroise cască ochii pentru puțin timp,privind în gol
parchetetul.Se prefăcea că nu-l aude pe Rayden.Respira săcădat,nici nu-l auzeai.Bastonul maroniu era vechi de ani de zile,însă strălucitor,emanând înțelepciune;era ochii și urechi prin viața,pe unde-l duse bătrânul Ambroise.Purta un costum maroniu,cu o cravată neagră,ca acelea în care erau îngropați pe timpurii lăutari.El își aștepta moartea în fiecare zi,era pregătit.
-M-ai auzit,bătrâne?Vreau să încep facultatea!repetă Rayden,înca liniștit,trecând cu degetele pe rafturile pline de praf.
Un zâmbet apare brusc pe fața brazdată a lui Ambroise.Rânjetul era încununat cu regrete multe și amintiri urâte,care nu erau vizibile acum.
-Și ce faci cu afacerile astea..jegoase?De unde bani,Rayden?
-Am terminat.Sunt plin,până în gât.Mâine daca mor..ce las în urmă?Nimic,sunt o scursură a societății..
-Haha..râde bătrânul,lăsând la iveala o dantura cu câtiva dinți lipsă.Vezi,nepoate?!Cică părinții te călăuzesc..
-Părinții ca ai mei nu găsești la orice colț de stradă..Zice lumea că nu a mai povestit de oamenii ca ei..Bogați,frumoși,descurcăreți,cu copii pe măsura..Dar știi ce,nașule?Sunt niște jigodii fară măsura!M-au adus la sapă de lemn!Mie nu mi-a șters nimeni sudoarea!Eu le-am șters-o pe a lor și le-am pupat picioarele pentru nimic..NIMIC!
-Dă-ți viața pentru ei și o să ți-o ia..
Privirea lui Ambroise nu se mutase deloc.Era acolo cu vorba,însă pe jumătate..Gândul îl ducea la cine știe ce..
-Îți iei o casă aici,în Belgia,o iei și pe sor'ta..Te bag la cea mai bună facultate și îți câștigi banu' cinstit..Iar pe ei..Ei..Îi lași în plata Domnului..O să te biciuiască Dumnezeu și pe tine,dar mai bine mai puțin decât toată viața!
*
Încerc să-mi deschid ochii încet,însă totul e ceață.Văd ceva cum se mișca prin fața mea,și mă sperii teribil când se apropie.Simt niște buze cum îmi mângâie fruntea și apoi obrajii calzi ca focul.Reconstitui întâmplările dar nu-mi amintra mare lucru..
-Muzaffer ți-a aplicat un somnifer drept în gât.Să nu te sperii,o să vezi în ceață câteva minute.Trebuia să te oprești,Kayra,e mort înăuntru!
-Lasko,nu mă pot mișca...spun speriată,iar inima mea o ia razna.
-O să treaca odată cu ceața.Ah,îți administra numai porcarii d'astea zilnic și dupa câtiva ani nu mai știi senzația?râde el.Atingerea mea o mai știi?
Îi simt mâna cum se strecoară sub tricoul meu,ajungând să-mi strângă sânii..Îmi săruta abdomenul cu patos,carând o data cu sărutările sentimente ce se desfundă cu clipa trecând.
-Dacă ești așa disperat încat să mă săruți cât sunt înțepenită și oarba..E clar că ești bulangiu de-a binelea!Lasă-mă!M-am săturat!De ce ați venit?Ați venit dupa trei zile ca să ce?Ce joc mai e și asta?!
-Doamne,ce-ți mai merge gura aia!
Mă trezesc apoi cu un tricou băgat în gură și cu el sărind pe mine.
-Suntem singuri!O dată lasă-ma să te vad,să te ating și să te mângâi..Nu mă mai lasa cu nodul ăsta în gât,îl am de trei ani de zile!
