Adoptata capitolul18

Capitolul 18
Mă descalț în pragul ușii. Am găsit cumva drumul spre casă, deși era să mă pierd de câteva ori. Nu îmi place faptul că nu cunosc orașul ăsta. Aș vrea să știu să merg singură mai departe decât până la market-ul din apropiere. Nu știu câte ore am lipsit. Nu cred că foarte multe.

Deși plimbarea asta a fost menită să îmi limpezească gândurile, nu a avut vreun efect. Mă simt mult mai rătăcită în gândurile mele. Am atâtea întrebări cu privire la ce simt față de Luke. Îmi e teamă că s-ar putea să-l iubesc în alt fel decât o făceam până acum. Dar trebuie să îmi aflu răspunsurile la întrebări, chiar dacă există riscuri. Cred că știu persoana care mă poate ajuta. Nu îmi prea îmi place ideea de a-i cere ajutorul Amandei, mai ales în lucruri care țin de sentimente. Însă ea pare o femeie cu experiență în iubire.

Bat la ușa camerei lui Luke. Mă enervează că cei doi împart aceeași cameră. Același pat. Pe mine abia mă lasă în camera lui. De ce a mutat-o pe ea aici? Avem camere de oaspeți. Putea dormi acolo. Ușa se deschide, iar toate frustrările mele se risipesc. Luke mă privește întrebător. E mult mai relaxat decât era când l-am văzut ultima dată. Mă strecor din pragul uși și dau de Amanda.

- Pot vorbi cu tine ceva, Amanda?

Se întoarce spre mine și mă privește cu un zâmbet. De ce e așa zâmbăreață?

- Ce e, drăguță?

- Vreau să vorbim doar noi două.

Privirea ei îmi dă de înțeles că e foarte surprinsă. Se ridică din pat și vine lângă mine. Trag cu ochiul spre Luke și îl văd la fel de surprins. Poate chiar rănit.

- De ce cu Amanda și nu cu mine?

Întreabă el deranjat. E cumva gelos că am ales să discut cu Amanda? Evident că nu pot vorbi cu el! Acum câteva ore, când am vorbit, a ales să plece. Îi arunc o privire, iar el se încruntă. Știe și el care e motivul. Mai bine ar fi dacă am evita ceva timp discuțiile.

- Nu mai fi supărat, iubitule! Am eu grijă de ea.

- De ce eu nu pot să știu despre ce vorbiți?

Amanda pufăie.

- E fata, nu trebuie să știi chiar tot.

- Ba sigur că trebuie să știu! Sunt tatăl ei.

- Iar eu sunt viitoarea ei mama. Si stii, lucrurile de fete rămân între fete. Pa pa!

Nu o corectez, deși nu îmi place cum se numește mama mea. Mă apucă de mână și plecăm. Urcăm scările și ajungem în camera mea. Ea se face comodă în patul meu și o urmez. O urăsc pe Amanda, dar e ultima mea soluție.

- Despre ce vrei să vorbim?

Îmi întrerupe Amanda gândurile. O privesc pentru câteva secunde, punându-mi întrebările în ordine.

- Despre sentimente.

- Ce fel de sentimente?

- Iubire.

Buzele ei formează un o și mă privește pe sub gene. De parcă ar știi ceva ce eu nu știu.

- Te-ai îndrăgostit? E vorba de băiatul ăla ce a venit la noi?

Nu! Sunt sigură cu Luke i-a spus despre cele întâmplate. Marco nu e genul meu. Suntem doar prieteni.

- Nu știu dacă sunt îndrăgostită.

Nu îi spun dacă e vorba de Marco sau nu. Mai bine crede că e Marco decât Luke.

- Ai venit la persoana potrivită. Ce întrebări ai legate de astea?

Inspir mai mult aer în plămâni. Sunt pregătită să îmi aflu sentimentele? Nu. Dar trebuie să fiu. Am nevoie de asta.

- Cum îți dai seama că ești îndrăgostit de cineva?

- Simți fluturi în stomac.

Răspunde simplu. Simți ce?

- Fluturi în stomac?

Repet confuză. Nu am mai auzit de așa ceva. Cum poți avea fluturi în stomac? Doare când îi ai acolo? Nu vreau să mă doară stomacul de la fluturi.

-Da! E o senzație ciudată care apare când persoana pe care o iubești se apropie de tine.

Oh, e doar o expresie...

- Și de unde își dă cineva seama că are furturi în stomac?

- Atunci când ai fluturi în stomac e ca și cum ai un gol, iar dacă e din cauza iubirii, se cauzează din cauza fericirii sau emoțiilor. Desigur, mai sunt și alte semne. Cum ar fi că ți se înmoaie genunchi, ritmul bătăilor inimii se accelerează, începi să faci sau să spui lucruri tâmpite. În mare parte astea se cauzează de la emoții. După ce știi să le stăpânești nu o să mai simți asta.

Mă uit pierdută la ea. Despre aceste semne mi-a spus și site-ul ăla.

- Dar ce o să simți?

- Iubire, atunci vei știi ce e. Fiecare om trece prin etapele alea, mai mult sau mai puțin.

- Atât? E simplu!

- E ușor să îți dai seama de ceea ce simți. Însă iubirea poate fi de multe ori înșelătoare. Mai ales când negii ceea ce simți. Mulți fac asta de frică. Le e frică de propriile sentimente. Dar, cu cât negi mai mult sentimentul, cu atât se va intensifica mai mult.

- De ce oamenii neagă sentimentele?

- Pentru că nu poți alege de cine te îndrăgostești. Uneori se face că iubești pe cine nu trebuie. Și decât să îndure asta, mulți aleg să nege acest sentiment.

Cred că am aceeași problemă. De ce nu pot alege pe cine să iubesc? Ar fi fost mai ușor.

- Și cum te dezîndrăgostești?

Îmi doresc atât de mult să știu răspunsul la întrebarea asta. Aș putea rezolva tot dacă aș știi cum.

- Chiar ai o grămadă de întrebări. Sincer nu știu cum funcționează asta. Până la urmă sentimentul de iubire se risipește dacă nu întreținut. Cum apere așa și dispare.

Nu e răspunsul la care mă așteptam.

- Dragostea doare?

Pun o altă întrebare. Sper să fie un nu.

- Și încă cum. Cu cât mai mult iubești o persoană, cu atât mai mult te durea dacă aceasta te rănește. Dar nimic nu e permanent, timpul le vindecă pe toate.

- Mereu timpul vindecă durerea?

- Nu! Doar daca ai noroc. Nu există mereu un final fericit, nu suntem in poveşti. Asta e viaţa reală, draguta. Viata reală e crunta si te loveşte din plin. Trebuie doar să ştii sa te ridici de fiecare data când cazi si sa o iei de la capăt.

- Și dacă nu pot?

- Mereu vei putea.

Îi zâmbesc. Voi putea trece peste tot ceea ce simt. Cât de rău poate fi? Încă sunt șanse să nu fiu îndrăgostită de Luke.

- Ai nişte sfaturi să-mi dai?

- Dacă simţi ca-l placi, spune-o! Nu aştepta sa ti-l dea Dumnezeu în braţe. Te place, incepeţi o relaţie, nu te place, plângi puţin si treci la altul.

- E puțin cam complicat. Nu pot sa i-o spun așa. Trebuie sa îmi dau seama dacă și el simte la fel.

- Vei aștepta până el se trezește să zică ceva? Dacă asta nu se va întâmpla? Trebuie să iei inițiativă. În cel mai rău caz te poți face de râs? Și ce? Nu ești nici prima nici ultima persoană care se face.

- Și ce ar trebui sa fac?

- În primul rând, capul sus. Nu te lăsa intimidată de nimic. Arata-i că ești interesată de el, însă nu prea tare. Încearcă să te apropii de el, însă încet. Încât să nu sesizare că o faci intenționat. Dacă da semne că te vrea, e al tău.

- Și dacă nu da semne?

- Atunci lasă-l, nu merită. Sunt atâția băieți pe lumea asta, nu vei murii singura. Bine, la cât de strict e Luke, s-ar putea să o faci.

Râd. Râde și ea. Încep să mă simt vinovată. Ea îmi dă sfaturi, iar le folosesc pentru a-mi da seama dacă sunt sau nu îndrăgostită de logodnicului ei. Și cea mai rea parte e că cred că s-ar putea să fiu.

- Secretul e să faci ceea ce simți și să nu cedezi după ce o faci. Chiar dacă e un lucru prostesc. Mai bine îl faci decât să te întrebi cum era dacă.

- Mulțumesc!

Ea mă ia în brațe. M-a ajutat conversația asta. Deși nu cred că vreau să-mi recunosc sentimentele, dar nu vreau nici să mă mint singură. Vreau să fiu sigură că simt iubire. Până la urmă, cine nu ar vrea să o simtă?

- Mă bucur că am purtat o astfel de conversație. Sper că de acum să fim mai apropiate!

Hai să nu o luam chiar așa. Asta nu schimbă faptul că nu o suport. Chiar dacă acum nu am nimic cu ea sunt sigură ca voia avea mai târziu. Dacă ne dorim același bărbat ne va fi greu să ne înțeleg. Pentru că eu nu am de gând să renunț la Luke atât de ușor.