Amurgul marinarului episodul 5

Pe Noboru l-a incurcat foarte tare întâlnirea cu marinarul. Oare cum l-ar fi putut convinge sa nu ii povestească mamei ca il văzuse in acel loc? Nu se dusese sa se scalde la Kamakura, iar unul dintre baietii din grupul lui, pe care Ryuji il zarise era chiar "Seful".
Dar asta nu conta atat de mult pentru ca dintr-o singura privire nu avea cum sa isi dea seama cine ii conducea pe ceilalți.
In acea dimineață, baietii isi luasera la ei pachețelul pentru pranz si plecasera catre digul Yamauchi din cartierul Kamagawa. Le placea sa isi aleaga pentru reuniunile lor locuri nesigure.
Toți șase - Seful, nr1, nr2, nr3 - adica Noboru, nr4 si nr5 erau mici de statura si plapanzi si toti aveau note bune la scoala.
Locul sedintei de acum fusese gasit de nr2 si le placuse tuturor inclusiv Sefului. Se afla in dosul depozitului nr1 Yamauchi. O linie de cale ferata intr-un loc parasit.
- E un tip extraordinar! Era ca un animal care a tasnit din mare cu trupul inca siroind de apa. Si i-am vazut cum faceau dragoste, el si mama.
Noboru le-a relatat evenimentul la care participase cu o seara in urma. Cand a încheiat, Seful a spus cu dispret:
- Asta e eroul tau? Nu exista eroi pe lumea asta.
- Dar el nu sta degeaba.
- Zau? Si ce face?
- Cu siguranta in curand o sa înfăptuiască ceva minunat.
- Prostule! Oamenii astia nu fac nimic. De fapt, el nu asteapta decat sa puna mana pe averea maica-tii. O sa o jupoaie pana la os si cand nu o sa ii mai fie de nici un folos o sa ii zica pa!
- Nu e si asta ceva? Noi nu putem nici macar atat.
- Tu inca nu ii cunosti pe oameni! A replicat rece Seful de 13 ani. Ce ne putem noi face, adultii nici atat nu pot. Peste lumea asta e pusa o eticheta mare pe care scrie "neputinta". As vrea sa nu uitati ca numai noi suntem aceia care o putem dezlipi in cele din urma.
Toti au tacut.
- Si parintii tai? A intrebat Seful intorcandu-se către nr2. Tor nu vor sa iti ia pusca cu aer comprimat?
- Mi-am pierdut orice speranta.
- Pe motiv ca e periculoasa?
- Da.
- Ptiu! Astia nu înțeleg sensul cuvântului pericol. Li se pare ca e periculos ceea ce raneste lumea putin fizic si face sa curga putin sange, ceva despre care ziarele ar scrie o gramada. Aiurea! Insasi viata e periculoasa, simplul fapt de a trai. Viata este perturbarea existentei, dezmembrarea ei clipa de clipa pana cand atinge din nou starea de dezordine primordiala, hranindu-se cu nesiguranța pentru a reconstrui din nou, clipa de clipa, existenta.
- Dar marea cum e? A intrebat Noboru, adica nr3. Si vapoarele? Eu, aseara, sunt sigur ca am deslușit ceva din ordinea interioara a lumii despre care ne-ati vorbit.
- Marea e cea mai acceptabila dintre putinele lucruri acceptabile. Cat despre vapoare.....mie nu mi se par diferite de autovehicule.
- Tu habar nu ai!
- Poftim? Ca sa vezi cica habar nu am.....si de cand ai tu dreptul sa iti dai cu parerea despre ce stiu sau nu stiu eu?
- Haideti mai bine sa mancam, a propus diplomat nr5.
Cu totii si-au desfacut pachetelele pe genunchi. Chiar atunci o umbra s-a lungit peste ei: un paznic batran, imbracat intr -o camasa kaki murdara statea sprijinit cu coatele de un butoi si se uita la ei.
- V-ati ales un loc cam murdar pentru picnic, baieti.
- Nu avem voie sa stam aici? Am venit sa vedem vapoarele si am cautat un loc umbrit sa luam pranzul.
- Bine, stati. Dar sa nu lasati gunoaie cand plecati.
- Sigur ca nu.
- O sa mancam pana la ultima firmitura si nu o sa lasam nimic in urma.
Cei 6 au impartit intre ei sendvisurile si ceaiul rece din termos.
Toti erau copii de "familie buna" si adusesera la pachet multe bunatati. Lui Noboru ii era cam rusine cu sendvisurile lui simple.
Cand terminați de mancat mergem la mine acasa. Totul e pregătit.
- Ai pisica?
- Cautam una. O sa fie interesant.
***
Pana la urma au gasit un pisoi slab si pricajit.
- Cum ii facem felul?
- Cu una din scandurile de acolo. Simplu ca buna ziua. Nr3, da-i drumul!
Noboru a apucat pisoiul de gat si s-a ridicat in picioare. L-a izbit cu putere de scandura.
- Nu a murit. Mai da-i o data! Striga Seful.
Picaturile de sange de pe scandura i-au umplut pe baieti de fericire.
- Apropiati-va cu totii. De aici preiau eu.
Seful si-a pus niste manusi si cu o foarfeca a despintecat pisoiul pana la gat.
- Ce ziceți, e prea multa goliciune? E de-a dreptul necuviincioasa.
- E cat se poate de dezgolita, a confirmat nr2.
Pentru ca murise, pisoiul se transformase intr-o lume unitara si intreaga.
"Eu am ucis" si-a spus Noboru inchipuindu-si cum o mana imaginara ii da o diploma de merit. "Sunt capabil sa fac orice, oricat de crud ar fi".
- Te-ai descurcat bine. Acum esti un barbat in toata puterea cuvântului. Cand vezi sange te cuprinde o senzatie de prospețime, nu e asa?