``O minciună, o trădare, lasă urme adânci în suflet. Amintirea ta încă mă lasă fără glas...``
Aveam atâtea vise, atâtea speranțe, iar ploaia mi le-a alungat asemeni unor frunze ruginite, bâtrane
Amândoi știm că această lună ne-a pus pecetea amândurora, facându-ne iluzii și dezastre în același
Eram tânără, aveam douăzeci de ani, credeam că totul este perfect. Studentă în anul trei la medicină
Totul a început intr-o frumoasă zi de 13 octombrie, intr-o dupa-amiaza rece și ploioasă. Veneam de
Țin minte și acum cu ce eram îmbrăcată.Aveam cizme albe din piele cu un pic de toc, un pardesiu
Degeaba, se pare că nu aveam sorți de izbandă. Dupa alte zeci de minute am reușit in cele din urmă
Simțeam că am găsit un om cu chip de înger, fără să știu că sufletul lui aparținea diavolului.
Fiind datoria mea de a chema salvarea și de a acorda primul ajutor, am trântit ușa taxiului, șoferul
Nu l-am mișcat, nu din frică sau teamă, însă în poziția în care se afla, nu îmi puteam da seama dacă
Trebuia să-l țin conștient, și așa a început totul...
Stai liniștit, totul va fi bine. Ambulanța este pe drum. Spune-mi cum te numești, de unde ești...