Vinul roșu curge cu nesăț din sticla întunecată,sărind din când în când câteva picături și pe milieul pus pe masa de sticlă.Max râde printre mustăți,ridicând paharul,însă când aroma mult prea tare ajunge să-i înfunde simțurile,tusește brusc,trăgând o gură mare de aer.
-Ce dracu-i greșit cu vinul ăsta?întreabă Max,așezându-l pe masă.
-E de țară,le produce Ambroaise.spune calm Rayden,așezându-se calm pe canapea,cu mâinile sub cap.Aseară venisem beat și ca să râdă de mine,mi-a pus o halbă de vin d-asta.N-auzi că simțeam că mi se arde tot gâtul?râde Rayden brusc,auzindu-se înfundat și râsetele lui Max.Da' nici de-al dracu' nu m-am lăsat,am băut halba aia și i-am turnat și lui una...
Cei doi încep a râde cu poftă,iar Max începe a simte mai bine gustul vinului.
-Și te-a primit aici,hm?murmură Max.
-Da..n-am putut să-l refuz.Ce-i drept,când am ajuns aici nu aveam bani nici de-o pâine..
-Șmecher martalogul.Are casă,bani..ce-i vrea inima.Mai șmecher decât stricatu' ăla de tac-tu.Dă din colț în colț cu rablele alea,nu mai cumpăra nimeni nimic..E mort,mă,înțelegi?Acum i-au găsit dragul de tine,toți întreabă unde ești..
-Arde-i!râde Rayden.Spune-le că am murit..Oricum,să vedem cine moare când ajung în țară.
-Chiar,cât ai luat?
-Am aproape doua sute cinci zeci de mii.Nici nu-mi imaginam banii ăștia..Îți dai seama câte treburi învartea ăsta pe la spatele meu și al mamei?
-A fost băgat adânc în rahaturile astea..
-Nici măcar nu mi-am permis să le încerc.Cică le dădea de închiriat pentru o noapte:sapte mii.În câteva am găsit sânge,chiloți,buletine..
-În concluzie,ai reușit să faci ce ți-ai propus!
-Pe jumătate.A avut fix 100 de maș
ini.Am dat șaizeci și șapte pe piață.Restul de treizeci și trei le dau ăluia cu care le învârtea el pe aici..Zreuch.O să închei afacerea cu belgienii în numele lui,iar banii nu o să aibă cum să mi ia,nici măcar mașinile,și să nu vorbim de faptul că o să vrea să le ia înapoi..Cine e așa ridicol încât să dea afară faptul ca fiul l-a dat gata cu banii și cu afacerile la negru în străinătate?
-Să-ți fie de bine!I-ai dat-o de data asta.
-..da.
Ușa apartamentului se deschide brusc,cei doi prieteni având plăcerea să vadă o superbă brunetă intrând grăbită,cu niște pungi de haine.Era într-adevăr superbă:purta o pereche de pantaloni negri evazați,pieptul fiindu-i acoperit de un maiou negru elegant,prins la spate între doua șnururi delicate.Buzele îi erau pictate într-o nuanță de mov negricioasă,care le făcea să pară și mai senzuale decât erau.
-Bună,Ray!salută tipa,dând brusc din degete.Cine-i prietenul tău?
Se descaltă de tocurile uriașe pe care le purta,sărind din ele ușurată.
-Un fraier...spune Rayden și ridică sprâncenele pentru puțin timp.
-Un fraier drăguț...spune în timp ce trece prin spatele lui și-i pune mâna pe umeri din mers.
Max îi zâmbește din politețe,dar nu spune nimic.Imediat ce fata urcă,iar ușa se aude trântită,Max izbucnește:
-Cine dracu mai e și asta?
-Oho,ce-i cu tine,amice?Altădată ai fi zis dacă poți s-o-
-Nu vreau.Are față de curvă.
-Toate-s curve.Ce,asta înseamnă că nu le mai cordești?
-Să înțeleg că și aia..Kayra e curvă.Chiar,ce mai face?
-Nu știu..N-am mai vorbit cu ea după 24.Și-o fi găsit pe altul.râde Rayden.
-Ea ca ea,dar ta-su..A înghețat tot cartierul ăla.Băi,și omu-i cuminte;o prostie n-a făcut..
-'Om trăi și 'om vedea..Nu-i ușa de biserică!
-Cine nu-i ușa de biserică?
Bruneta coboară ușurel pe scară.Baieții erau uimiți cât de repede se schimbase în neglijé.Halatul de satin movuli-negricios îi acoperea trupul cu o palmă mai jos de fund,și pășea neglijent cu papucii ușori de casă.Ținea în mâna un Dom Pèrignon,pe care i-l servise în față lui Rayden.
-Uite,prietene!Ăsta o să-ți prindă mai bine decât cel pe care ți l-a dat bătrânul.
Rayden zâmbește printre mustăți și o analizează cu lux de amănunte pe Beatrice..
-Beatrice,încăntată!spune și se așează pe brațul cabapelei,întinzând mâna către Max.
Fără a ezita prea mult,Max îi apucă mână și i-o strânge ușor visător,privindu-i chipul care semăna așa tare cu cineva pe care încă iubea tare..
-Max..
-Cam posomorât,nu crezi?!
-Mai degraba neinteresat,dar da..
-Mă duc să iau câteva pahare...murmură Rayden,ridicându-se.
Max îi privea buzele.Erau așa mari,cărnoase,semănau izbitor de mult cu a celei căreia i le săruta cu pofta în fiecare dimineață...
-La ce te gândești,neinteresatule?murmură Beatrice,tolănindu-se pe unul din fotolii.
-Ești vorbăreață.
-Pari plictisit,de asta...Vrei să fac pe clovn-ul?
Max râde printre mustăți,trecându-și brusc cu mâna prin păr.
-Cum ziceai că te cheamă?
*
-Ia dracului mâna de pe fața mea,nesuferitule ce ești!
Fondul de ten rămâne neuniform pe fața mea,reușind să-l mânjesc si pe el pe obraz.
-Vei face tot timpul așa?Ai devenit enervantă!
Suflu ușor,dându-mi ochii peste cap.Era atât de dureros să-mi intind fond de ten pe față,până și o simplă mângâiere ar fi durut...Însă nu puteam ieși așa afară,nu puteam lăsa lumea să bârfească...și nu-l mai suportam prea mult pe animalul din spatele meu–înfăptuitoul durerilor mele–.
-Suntem încă la bloc.Kayra se machiază.Muzaffer a zis să te grăbești..
-Nu.
-Te roagă frumos să termini mai repede.
-Mă doare în fund că mă roagă frumos!spun,întinzându-mi o nuanță de ruj nude pe buze.
-Ajungem în 10 minute!
Închide și-și bagă mâinile în buzunar,apropiindu-se șmecherește de mine,cu un aer nonșalant.Chipul lui în oglindă..ah,aș sparge oglinda,jur.
-Tu ajungi în zece minute,nu eu.scuip cuvintele,având grijă să nu-mi depășesc conturul buzelor.
-Cred că ar trebui să vorbești la plural,Kayra.
Zâmbește șarmant și își scoate mâinile din buzunar,întorcându-se către geam.Pășea agitat,însă și calm..până când a ajuns la fereastră.A dat perdeaua la o parte,privind pătimaș pe geam.Picăturule de ploaie se aglomerau în aer,iar adierile se transformau în vânturi furioase ce
Îi tăiau fața frumosului Lasko,însă nu se lăsa,mai deloc,niciodată.
-Va trebui să te comporți..frumos.Fară ironii sau cuvinte urâte;știi doar că tatăl tău își dorește să facă pace.
-Eu sunt mai mult decât imaginația oricăruia.Așa că nu-mi ține discursuri despre simț,te rog.
Lasko râde,întorcându-se de la geam către Kayra.
-Sunt sigur că ești versată..mai versată și decât
mine.Ai avantajul feminității..
-Care nu e întotdeauna un avantaj.
Kayra se întoarse.Era splendidă.Machiajul îi acopera perfect imperfecțiunile:nasul aproape mare,coșurile de pe obraji,neegalitatea buzelor,sprâncenele subțiri,însă era un lucru ce îl voia ascuns:rușinea din obrajii ei care o acapara atunci când lumea își dădea seama că e bătută,îmbujorarea involuntară ce se sporea când se gândea și mai intens acolo...
Zâmbind ștrengărește,Lasko îi apucă violent mâna și o întoarce către el,nelăsând-o să se privească.
-Arați perfect,Kayra!îi spune el,privind către ea fermecat.
-Nu era nevoie de confirmarea ta fară valoare.
Legătura se rupe,și,luându-și poșeta,Kayra părăsește apartamentul în grabă.Pentru Lasko,sunetul acelor tocuri cui era hidos,de fapt,își simțea creierul tocat.Însă avea să tacă azi,măcar azi...
*
-Ce vrea să facă?
-Cine?
-Muzaffer.
-Tu chiar nu poți să-i spui "tată",nu?
-E vorba doar de continuitate aici.Pot rosti,pot face ce vreau.Dar nu vreau să continui să o fac,nu merită.spun,privind atentă pe geam.Tu de ce nu pleci odată de lângă el?L-au părăsit toți!
Chipul lui devine încurcat,însă niciodată prea descifrabil pentru mine.Câteodată îi cântau păsările în părți,îi înfloreau trandafirii în mâini,sau câteodata îi ieșea focul din ochi și îi curgeau puțuri secate de raționament din ochii..îl pișca trecutul,îl lovea singurătatea,personalitatea puternică îl aducea mereu în opoziție de idei cu tatăl meu,însă niciodată nu i-a aruncat o vorbă urâtă și sunt sigură că nici nu i-a fulgerat prin gând să se răzvrătească.Însă,poate că în seara în care s-au aliniat planetele,în acea seara..nu de mult trecută,când îmi plângeam rănile și urlam durerile,când tata l-a tras afară pe Lasko și l-a bătut mai rău decât un câine,probabil că își dorea să se ridice de pe pământ și să oprească șarada...însă își aducea aminte de...ceva,așa cum și eu știam acea frază ca pe ceva sfânt.
"E un lucru dureros să-mi muște mâna câinele pe care l-am ferit de ploaie.Așa că,până tu nu devi stăpân,nu încerca să mă muști!"
-Eu nu vreau să-l părăsesc.spune rece,dirijând mașina atent.
-Cu siguranță te vei spăla pe cap cu el!
Face o curbă care mă întoarce din idei și îmi lipește absolut fața de geam.Doare,dar nu spun nimic,mai bine sa nu-i fac pe plac.Ajungem intr-un bun sfarsit la un restaurant de cartier,nici prea de lux,insa nici rusine nu
mi-era.Ne-am dat amandoi sincron jos din masina,iar eu avusesem delicatetea sa inchid portiera trantind-o.Nu a spus nimic,a continuat sa mearga,lasandu-ma in spate,ceea ce imi scapase un mic zambet ce avea sa se spulbere cand am vazut cu cine statea tata la masa...Ii era dor de prietenii vechi sau nu,pregatea ceva sau nu,insa era ceva neprevazut si neplacut.Kenny,alaturi de o bruneta impecabila ce isi tinea doliul la par,ne priveau cu o privire posomorata,fara pic de viata.De abia atunci mi-am dat seama de cauza,fiul lui tocmai murise..sau fusese omorat.La celalalt capat,un alt barbat statea,iar Nina ii era in stanga sa.Zambise un pic fortat,iar eu am pufnit.Asta e tatal lui Ray.Seamana.
N-am apucat sa savurez imaginea,caci asezandu-ma la masa sub privirile secate ale tuturor,devin tinta privita cu dispret.Inghet,dar imi revin.Intre timp,tata ma priveste si isi intinde mana lunga dupa cana cu ceai,si,amestecand cu un pliculet si privind in ceasca,sparge gheata:
-Va trebui sa va lamuriti repede.Kayra are un interviu pe care eu i l-am aranjat,si nu imi permit sa nu ajunga la timp datorita unei disparitii nesabuite si unei morti imprevizibile.Probabil ca stie ceva,Vexedry,si chiar de e adevarat,dragul meu Kenny,nu o veti forta sa va raspunda.Daca vrea,o va face.Asta a fost conditia.Acum,sunteti liberi sa intrebati.murmura tata nonsalant,
Cand cei doi m-au tintuit cu privirea,am stiut ca ceva rau s-a intamplat.Iar disparitia iremediabila a lui Rayden,plusata de moartea baiatului lui Kenny se potrivea ca o manusa acum...
