OPT - Afara cu cei aproape morti

Great Western Royal Hotel,
Paddington Station
11 septembrie 1888
In salonul de ceai de la Great Western Royal Hotel era nesuferit de cald. Sau poate era doar furia care ma ardea pe interior. In sinea mea ma rugam sa nu strang pe cineva cu mainile de gat in loc sa apuc o bruscheta sau o briosa.
- Aratati de parca nu ati fi dormit, domnule Cresswell.
- Dar cine a spus ca am dormit, domnisoara Wadsworth?
- Faceti lucruri ilegale la ore indecente?
- V-ar jigni daca acesta ar fi adevarul?
Thomas a zambit discret si i-a soptit ceva ospatarului. Acesta a aprobat si a plecat. Am ridicat ceasca fortandu-ma sa beau o gura de ceai. Fusesem de acord sa ne vedem acolo pentru a revedea detaliile cazului.
- Domnule! L-am auzit pe ospatar care s-a intors la masa aratandu-i lui Thomas 3 obiecte: o tabachera din argint cu tigari, un chibrit si o orhidee. Thomas mi-a intins floarea apoi ospatarul i-a aprins o tigara.
- Nu imi vine sa cred ca mi-ai cumparat o floare frumoasa doar ca sa ii distrugi farmecul cu fumul de tigara. Cat de nepoliticos. Este un obicei dezgustator!
- La fel si disectia mortilor inainte de micul dejun. Eu insa nu te cert pentru un obicei asa de neobisnuit. De fapt e de a dreptul dragalas sa te vad naclaita de sange pana la coate in fiecare dimineata. De asemenea, cu placere! Pentru floare. Pune-o pe noptiera si gandeste-te la mine cand te vei imbraca pentru noapte.
- Bine, atunci. Vad ca nu mai e altceva de discutat. O zi buna, domnule Cresswell.
M-am ridicat, iar Thomas mi-a prins incheietura.
- Vad ca dependenta ti-a afectat creierul.
- Din contra, draga Wadsworth, nicotina imi ofera un plus de limpezime mintii. Ar trebui sa incerci si tu.
- Ma duc....acasa. Si nu esti invitat. Nathaniel nu va fi bucuros sa gaseasca un baiat in casa noastra indiferent cat de inocenta ar fi relatia profesionala pe care o avem.
- Hai sa facem o promisiune. Ne vom spune mereu adevarul indiferent cat de crud ar fi. Asta fac niste parteneri adevarati, Wadsworth. Nu se deranjeaza sa inventeze minciuni absurde.
- Pardon, nu am mintit.
- Bine.
- Ce te face sa fii asa sigur ca am nevoie de un partener?
- Poate ca nu esti tu cea care ar beneficia de un parteneriat. Trebuie sa iti cumperi un bilet, mergem la....
A scos un bilet din jacheta.
- De unde.....cum....cum Dumnezeu ai stiut unde vom pleca?
- E simplu Wadsworth. Porti ghete lungi din piele.
- lntr-adevar, asa de simplu.
- Daca nu te ucid in dupa-amiaza asta sa te consideri un favorit al Domnului, iar eu jur ca voi merge din nou la slujba.
- Stiam eu ca te voi duce la biserica in cele din urma.
- Sunt de-a dreptul impresionat de rapiditatea cu care ai cedat. Desi e adevarat ca e greu sa imi rezisti....
I-am facut semn sa termine.
- Ce spuneai?
- lntr-o zi obisnuita porti pantofi de matase. Pielea e mai potrivita pentru o vreme ploioasa. Din moment ce in Londra nu ploua inca, iar in Reading toarna cu galeata de azi dimineata conform ziarului nu mi-a trebuit mult sa deduc ca te indrepti intr-acolo.
Am sorbit o gura din ceaiul de lavanda.
- Am verificat rapid tabela trenurilor si am observat ca urmatorul tren spre Reading e la ora 12 dupa-amiaza. Am platit ospatarului sa imi cumpere un bilet, am venit repede la masa apoi am comandat ceaiul inainte ca tu sa iti lasi haina la garderoba .
Daca exista cineva care sa interpreteze corect o situatie atunci Thomas Cresswell era acela. Voiam raspunsuri in legatura cu domnisoara Emma Elizabeth Smith si legatura ei cu familia mea. M-am ridicat, iar Thomas m-a insotit nerabdator sa pornim in urmatoarea misiune.
- Hai mai repede, am spus. Vreau sa stau la fereastra.
- Hmm...
- Ce mai e?
- De obicei eu stau la fereastra. S-ar putea sa fii nevoita sa stai la mine in poala.
In doar 10 minute Thomas si cu mine ne aflam sub arcadele gigantice din fier ce traversau gara Paddington. Trenul nostru era deja pe sine asa ca am urcat si ne-am ocupat locurile. Dupa ce s-a trezit dintr-un somn agitat, Thomas a inceput sa se fataie pe scaun.
- Ce Dumnezeu faci? De ce nu te poti purta normal macar o ora? Se uita lumea la noi.
- Ai de gand sa imi spui unde mergem mai exact? Sau suspansul asta face parte din surpriza.
- Nu poti deduce, Cresswell?
- Nu sunt magician Wadsworth. Pot face deduceri atunci cand am informatii nu atunci cand imi sunt ascunse dinadins.
- Te simti rau? Ai claustrofobie sau agorafobie?
- Calatoritul mi se pare foarte plictisitor. Daca mai aud o singura clipa conversatia neroada a oamenilor din spatele nostru sau uruitul locomotivei asteia blestemate cred ca o sa imi pierd mintile. Poate ca asta e si motivatia ucigasului nostru.
- Serios, Thomas. Oamenii nu sunt obligati sa dezbata lucruri importante ca sa fie interesanti. Nu esti pasionat de nimic altceva in afara de laborator?
- Nu esti tocmai regina conversatiilor inteligente astazi.
- Te simti neglijat, nu e asa?
- Poate ca sunt.
- Mergem sa il vizitam pe fostul valet al tatei , nesuferitule. Am motivele mele sa cred ca ar avea informatii despre una dintre victime. Esti multumit?
- S-ar parea ca dupa-amiaza tocmai a devenit interesanta.
***
Copitele cailor bocaneau pe pietrele umede de pe Broad Street in timp ce trasura noastra urca dealul spre resedinta lui Aldous Thornley. Dupa cateva minute Thomas mi-a aratat o cladire mare.
- Reading! Faimos pentru cei 3 B : bere, becuri si biscuiti. Aceea e fabrica Huntley and Palmers.
- Biscuitii lor sunt favoritii mei la ceai, am spus. Poate domnisoara Emma Elizabeth Smith a lucrat in casa mea inainte sa cada in patima prostitutiei. Poate ca acolo se termina legatura ei cu tata.
- Poate. Oricum e mai bine sa stii sigur.
- Daca exista cineva in gospodaria noastra care sa cunoasca detalii intime ale vietii tatei de dinainte de moartea mamei atunci acela este domnul Thornley.
- Totul va fi bine, Wadsworth. Fie vom afla raspunsuri, fie nu, dar cel putin am incercat.
Trasura s-a oprit in fata unei case, iar Thomas a ciocanit la usa. Aceasta s-a deschis si o femeie tanara cu un copil la sold parea neplacut surprinsa de vizita neanuntata.
- Eu....scuzati-ma. Eu...caut pe cineva, m-am balbait. Se pare ca am gresit adresa. Stiti cumva unde l-as putea gasi pe domnul Aldous Thornley.
- Este mort.
- Dar....cand....
- Adica....nu e mort de-a binelea, dar nici mult nu mai are. E un miracol daca trece de noaptea asta. Bietul de el nici nu mai arata ca altadata. Ar fi mai bine sa il tineti minte cum era altfel veti avea cosmaruri toata viata.
- Trebuie neaparat sa il vad. E de o importanta majora.
- E sus, prima usa la dreapta.
- Multumesc.
Cand piciorul meu a ajuns pe ultima treapta, femeia mi-a strigat batjocoritor.
- Doar cosmarurile iti vor vizita somnul la noapte. Sa nu spui ca nu te-am avertizat, domnita!
Un tunet puternic s-a auzit, iar eu m-am cutremurat.