x_Ramona episodul 9_x

Am intrat în cameră. Aici prezentul mă aștepta, trecutul nu exista și viitorul nu conta. Anemona era tolănită pe pat, acoperită prost de un cearceaf alb, nesimțit de transparent. Pielea ei bronzată, în antiteză cu albul așternuturilor și rujul ei roșu aprins, o făceau să arate exact ca personajul feminin dintr-un film noir extraordinar de bine făcut. Avea tocuri în picioare care se asortau perfect cu tricoul negru care-i acoperea cu greu sânii, cu bikinii ei care-i strângeau șoldurile la fel de tare cum blugii mei îmi strângeau mie libertatea, în momentul ăla. Atunci i-am văzut pentru prima oară și tatuajul nemaipomenit de excitant, de pe coaste, în cadrul căruia era și un pasaj unde scria ”Je ne regrette rien”.

”Nici eu”, m-am gândit când l-am văzut. O șapcă din aia gangsta avea ea pe cap (de genul OBEY astăzi), iar eu o aveam numai pe ea în cap. Gândește-te că mă aflam în cameră cu o femeie aproape goală, cu tocuri, în chiloți, tatuată, bronzată, cu un ruj roșu aprins pe buze care îmi molesta toate fanteziile și cu șapcă în cap. Totul devenea orgasmic chiar înainte de a deveni orgasmic.

S-a ridicat de pe pat și a sărit să mă sărute. Îi vedeam gâtul subțire pe care l-am devorat de zeci de ori cât am stat pe plajă și m-am năpustit cu limba asupra lui. Îmi simțea dorința puternică (pentru că o împingea în abdomen, probabil) și s-a lăsat sfâșiată. A fost singura dată în viața mea când cineva mi-a rupt nasturii la cămașă și imediat după ce aceasta a căzut, și-a înfipt unghiile în spatele meu. Am întors-o cu spatele spre mine și i-am ridicat tricoul până la gât. În momentul în care i-am strâns sânii în palme, a fost ca și cum aș fi găsit elixirul vieții veșnice. Sfârcurile ei s-au întărit mai repede decât un mortar udat prost și a gemut ușor împingându-și capul pe spate pentru a încerca să mă sărute.

S-a întors către mine, m-a împins pe pat și și-a împins bikinii în jos, dar numai un pic. Cam până pe la începutul coapselor și, ținându-se cu mâinile de elasticul acestora, își scotea în evidență inelul de pe deget (din aur alb probabil) care sclipea mai tare decât diamantul din dinte. Și-a dat jos tricoul, rearanjându-și cu grijă șapca și l-a aruncat la mine. Parfumul ei mirosea a speranță, a zâmbet de copil și a adiere blândă de vară, toate la un loc. Mi-a dat jos blugii, între noi rămăseseră două perechi de chiloți și o șapcă. A venit peste mine și a început să mă sărute pe gât, pe piept, coborând în jos. Nu voiam să grăbesc lucrurile, așa că am întors-o și am început și eu să o sărut pe tot corpul. Îmi aluneca gura peste pielea ei, nu cred că a mai rămas vreun loc neatins sau uscat pe tot corpul său. Am început să-mi răsucesc limba în jurul sfârcului ei și abia după ce am auzit-o pe Anemona gemând, am început să înțeleg poezia lui Eminescu.

Lumânările din cameră ne priveau pofticioase, eu i-am dat un pic într-o parte bikinii și am intrat în ea cum intră femeile când parchează lateral, adică încet și cu grijă mare. A început să geamă în versuri perfect iambice, stropii de transpirație curgeau de pe fruntea mea pe fruntea ei, sărutările noastre erau atât de intense de parcă împlineau o profeție străveche, sunt sigur că Dumnezeu ne aplauda din ceruri. Eram amândoi maxim de excitați, eram un întreg pe care orice pictor și-ar fi dorit să-l deseneze într-un tablou absolut perfect.

Când am întors-o cu spatele spre mine, mâna mea a apucat-o puternic de păr și o trăgeam ritmic în concordanță cu respirația ei greoaie. Ea și-a pus palmele deasupra sânilor, strângându-i violent și aducându-i împreună. Un strigăt puternic a cutremurat liniștea din cameră, urmat de un zâmbet perfid și de o smucire a corpului. Ea tremura și eu nu mai puteam. Ea s-a ridicat în genunchi, m-a împins pe înapoi pe pat, s-a așezat deasupra mea și mi-a șoptit: ”Acum e rândul tău”. Și a început să se șerpuiască din șolduri, era ca un dans al pasiunii căruia nu-i puteam rezista. Era de parcă putea să-și controleze fiecare mușchi din corp și să-l miște exact cum își dorea ea, exact cum trebuia. Parcă i-aș fi desenat o schemă despre cum ar trebui să fie și ea o urma punct cu punct. Mă uitam la modul în care sânii ei s-au invitat reciproc la un vals erotic, la părul care îi sărea ușor în sus, la zâmbetul de pe fața ei ostenită, la unghiile perfect lucrate pe stilul manichiură franceză, la lumânări și apoi iarăși la chipul ei superb.

Nu cred că a durat mai mult de câteva minute până când am strâns cearceaful ud în mâini, am dat capul pe spate și am închis ochii, extenuat. A fost ceva ce eu nu mai experimentasem până atunci și eram pe cât de bucuros că s-a întâmplat, pe atât de supărat că s-a terminat. Tremuram și eu. A venit la mine în brațe și m-a sărutat la fel de pasional, mă mângâia ușor cu unghiile pe abdomen și mi-a spus:
−Mă bucur enorm că s-a întâmplat asta.

Eu nu am zis nimic pentru că deja îmi ejaculasem toate cuvintele și toate amintirile. Ea s-a dus la baie, eu mi-am aprins o țigară. Nici bine nu am terminat-o și am băut niște apă rece, iar Anemona a deschis ușa de la baie, s-a uitat la mine și mi-a zis:
−Te mai aștept mult în duș? Vino odată!

Așa că, m-am ridicat și într-o clipă am ajuns în baie. Am luat-o de la capăt. După un timp, am mers amândoi în pat să apucăm să dormim și noi câteva ore în noaptea aia.
Am adormit cu un singur gând: ”Je ne regrette rien, într-adevăr”. La un moment dat, eu mi-am luat în mână telefonul să văd cât e ceasul. Aveam un mesaj primit. Era de la Ramona. L-am deschis și în mesaj scria:
”M-am despărțit de Silviu. Unde ești? Am nevoie de tine”

P.S.- SUGE-O, Ramona? De ce, cui căcat îi mai păsa de Ramona?