Adoptata capitolul 9

Capitolul 9
Sunt la ieşirea școlii însoțită de Marco. A stat numai cu mine azi. Toată lumea s-a uitat ciudat la noi. Prietenul lui Josh e în clasa noastră. Nu a ezitat nicidecum să aducă comentarii răutăcioase. În pauza de masă a fost groaznic. Marco a spus că numai gura e de ei. Nu m-ar rănii niciodată. Am ales să îl cred.

- Toată ziua ai fost tristă. Ai de gând să mai vi la școală?

Îmi ridic capul spre el.

- Da. Nu prea am voie să ies din casă. Școala e singurul loc unde pot să merg fără Luke.

- Serios? De ce?

- În copilărie am avut nevoie de foarte multă grijă. Probabil el s-a obișnuit să îmi ofere multă protecție. Oricum. Josh nu poate să-mi facă nimic. Îi e frică de Luke.

- Da. Toată școala știe asta. În fine, e mai mult un zvon. Nu știu mai exact de ce. Dar e bine. Josh e un nesimțit. S-a culcat cu mai bine de jumătate de liceu.

- Cum vine asta? Te culci cu cineva pentru popularitate?

- Nu pentru popularitate. Doar ca să nu fii umilit de cercului său de prieteni. Doar unii ajung să fie prietenii lui. Tu ești drăguță și cuminte. Fix genul lui.

Pufăi. Nu vreau să fiu genul lui. Oricum. Josh mă urăște. Din cauza că Luke s-a culcat cu mama lui. Cum s-a întâmplat asta? Luke o face cu oricine?

- Liceul ăsta e ciudat. Nu e unul privat? De ce e atât de amenințător?

- Liceul își ține reputația bine. Aici se găsesc toți copii de bani gata. Mai mult de jumătate sunt niște răsfățați. Desigur că a ajuns așa.

- Cred că ai dreptate.

- Ei bine, ne vedem mâine. Pa pa, Iza!

Îmi face cu mână și o ia spre partea opusă. Mă duc în parcarea liceului. Îi zăresc mașina lui Luke. Intru fără să spun ceva. Nu vreau să îi spun ce s-a întâmplat azi. Poate pentru că simt că e vina lui. El e cel care s-a culcat cu o mamă. Din cauza lui eu eram pe punctul de a face ceva ce nu îmi doream.

- Ești bine, iubito?

- Vreau acasă.

Spun plat. Mă uit pe fereastră la copaci doar ca să evit contactul vizual.

- S-a întâmplat ceva?

Da, aș vrea să îi spun. Știu că nu e problema mea cu cine își împarte el patului și nici vina lui nu e că Josh a reacționat așa, dar nu pot să nu fiu nervoasă. Îmi vine să vomit când mă gândesc că mâinile spurcate a lui Josh au fost pe corpul meu. Parfumul lui scump mi-a intrat în haine și abia aștept să scap de ele.

- Nu vreau să vorbesc despre asta.

Luke pornește motorul, dar nu se mișcăm de pe loc. Evit să mă uit în partea lui.

- Iubito, spune-mi ce ai. S-a luat cineva de tine?

- Putem pleca acasă, te rog? Vorbim după.

Oftează. Totuși, îmi ascultă rugămintea. Coduce în liniște. Doar radioul se unde în fundal. Îl dau mai tare doar pentru a-mi umple gândurile. Îmi e teamă de Josh. Dar nu vreau să rămân acasă din cauza lui. Vreau să cred că sunt mai puternică de atât. Pot să îl confrunt.

Ajugem în fața casei. Nici bine nu parchează mașina, că eu deja sar din locul meu și intru pe ușă. Îmi arunc ghiozdanul când ajung la scări și mă grăbesc să le urc. Când Luke intră în living eu sunt deja la ușa camerei mele. Nu vreau să vorbim. Mă pot descurca și fără el oricum.

Mă dezbrac uniformă și mă pun pe podea, sprijinită de perete. Îmi las capul pe genunchi și mă abțin din a plânge. Nu am plâns deloc azi. Nu am de gând să o fac acum. Respir adânc, încercând să-mi controlez bătătile inimi. Îl urăsc pe Josh și tot grupul lui de prieteni superficiali. Cred că eu vreo putere asupra mea, dar se înșală. Nu sunt păpușa lor și cu siguranță nu mă vor doborî așa ușor.

- Iza, putem vorbi ac-

Luke intră la mine în cameră înainte să îl pot oprii. Se uită la mine, cum stau pe jumătate dezbrăcată și întinsă pe jos, cu gura căscată. Îmi strâng și mai tare genunchi la piept.

- Ce naiba, Izabella? Ce faci pe jos?

Vine în fața mea și se pune pe vine. Mă feresc de privirea lui.

- Ți-am spus. Nu vreau să vorbesc despre asta.

- De ce nu? Știi că îmi poți spune orice, nu?

- Asta nu îți pot spune...

Trag cu ochiul spre el, curioasă de reacția sa. E confuz. Irirtat chiar. Mă surprinde uitându-mă la el și nu mai găsesc rostul să mă ascund. Mă întorc cu fața spre el, acum fiind la centimetrii depărtare. Inima începe să-mi bată mai tare când realizez cât de aproape suntem unul de altul. Dacă m-aș apleca, i-aș putea atinge buzele...

- Are legătură cu băiatul ăla de care mi-ai spus că ți-a făcut avansuri? Te-a atins fără voia ta?

Fac ochii mari. Apoi, începe să mă cuprindă nervii. Îmi vine să îl iau la palme pentru toată situația se întâmplă din cauza lui. Pentru că el m-a trimis la școala unde se află băiatul a cărei mamă s-a culcat.

- Asta-i treaba, Luke! Nici nu ai fost în stare să îmi explici ce e ăla oral. Puteam accepta propunerea lui din curiozitate pentru că nu ai putut să îmi spui atunci când trebuie!

Pare speriat de reacția mea. Se dă în spate puțin.

- Ce vrei să spui?

- Vreau să spun că ești un nesimțit! Nici nu pot să-l condamn pe Josh. Deși nu îl pot ierta pentru ceea ce mi-a făcut.

- Nu înțeleg. Ești supărată pe mine? De ce?

- Pentru tu te-ai culcat cu mama lui! A vrut să se răzbune pe tine prin mine.

Îmi ridic mâinile în aer, aproape lovindu-l din greșeală. Respir repede și aștept să îmi răspundă. Să nege. Să spună că e doar o confuzie. Dar el doar se încruntă.

- Cine e Josh ăsta?

Răspunsul lui nu face mai mult decât să mă irite mai mult.

- Cu câte mame te-ai culcat de mă întrebi asta?

Spun ironică. El nu pare să îmi înțeleagă iesirea. E încordat și mă privește nervos. De parcă e vina mea că am aflat toate astea.

- Acum ai de gând să mă cerți pentru că m-am culcat cu cineva? Sunt destul de mare să fac propriile decizii, Izabella. Asta nu te privește pe tine. Nu mai deschide subiectul acesta vreodată.

Pufăi. Mă ridic de pe podea. Faptul că nu port prea multe haine mă intimidează puțin. Dar nu mă opresc din am vărsa nervii pe el.

- Poate ar trebui să mi-o trag cu Josh atunci. Pentru că închizi orice subiect imediat ce aduc vorba de sex. Nu îmi poți răspunde nici la o simplă întrebare și mai te miri de ce sunt atât de naivă și fără apărare.

- Ce s-a întâmplat de ești așa pornită să te răzbuni pe mine? Dacă nu îmi spui, nu putem rezolva problema.

- Nu avem ce problema să rezolvăm.

- Serios? Pentru că mie mi se pare e invers. Ai făcut sex cu Josh?

Îmi pun mâinile pe față, obosită. Se ridică și el, venind lângă mine. Din cauza înălțimi lui trebuie să îmi dau capul pe spate ca să în privesc.

- Nu! Am căutat singură pe net ce mi-a cerut să fac și l-am refuzat. Însă nu a putut să-mi accepte refuzul și a încercat să mă forteze. Iar nimeni nu făcea nimic în timp ce el mă atingea în mijlocul holului. Toată lumea privea spectacolul făcut. Ai spus că voi fi în siguranță acolo. Asta s-a întâmplat în primele zile!

Iar nodul dureros din gât își face apariția. Mă chinui să rămân tare. Nu voi vărsa nicio lacrimă.

- Îmi pare rău, iubito. E un liceu privat. Mă așteptam să fii în siguranță. Poți rămâne acasă de acum. A fost o idee proastă să te trimit la școală.

- Vreau să merg la școală. Dacă voi pleca le voi arăta că sunt slabă.

- Nu trebuie să demonstezi lor nimic, Iza.

- Dar vreau să-mi demonstrez mie că pot.

Expiră nervos. Îmi apucă mâinile între ale lui și mă mângâie ușor. Muschii mi se relaxează imediat la contactul cu degetele lui. E o reacție pe care nu o pot controla.

- Bine. Dar nu rămâne așa. Mă voi asigura că Josh nu va mai pune mâna pe tine. Îmi pare rău că a trebuit să treci prin asta.

Îmi închid ochii, afundându-mă în brațele lui. Mă cuprinde de mijloc și mă trage la pieptul său. Corpul său emană căldură prin hainele lui și mă încălzește plăcut. Stomacul mă doare de la senzațiile pe care le simt acolo. Sunt noi. Până acum ceva timp nu am mai simțit așa. Parcă îmi e foame. Dar nu e asta.

- Ai teme pentru mâine?

Îmi prinde capul în palmele lui și pornește o altă discuție. Da, am teme. Nu am primit niciodată așa ceva. Când făceam școală acasă Luke a refuzat să primesc teme. Îi răspund printr-o mișcare a capului și îmi deschid leneș ochii.

- Vrei să te ajut să le faci?

- Da, te rog! Sper că prin acest ajutat se referă să mi le facă el.

•••

Îmi încep dimineața uitându-mă la Luke și Amanda cum se mănâncă unul pe altul. Îmi dau ochii peste cap. Încă nu mi-au observat prezanța. Tușesc forțat ca să le distrag atenția.

- Sunt gata.

Îi întrerup. Imediat se despart unul de altul. Îmi abțin zâmbetul.

- Hai în mașină atunci.

Pornim spre școală. Ajungem mult mai rapede decât de obicei. Luke a condus mai repede. Nu știu de ce mai exact azi vine cu mine la liceu. A zis că va vorbi de directorul. Probabil toată lumea o să spună că sunt speriată și aia l-am chemat. Dar el s-a autoinvitat. După mine, nici nu i-aș fi spus.

Încerc să mă fac mică în spatele lui Luke când tranversăm curtea liceului. Toate privirile sunt pe noi și mă simt incofortabil. Grăbesc pasul, vrând să intru mai repede în clădire. Pe hol sunt mai puțini elevi în pauze.

- Așteaptă-mă aici, iubito. Revin imediat.

Zice Luke când ajungem la ușa pe care scrie director pe o plăcuță aurie. Mă uit la picioarele mele. Știu că, dacă ridic privirea, voi găsi altele pe mine. După ceva timp o altă pereche de picioare e lângă ale mele.

- Te-am văzut cu Luke. A aflat de inchidentul de ieri?

Marco șoptește. Dau afirmativ din cap și îmi cobor umerii.

- A făcut bine că a venit. Așa Josh se va învăța minte.

Da. Probabil are dreptate. Poate, după ce va fi pedepsit, nu va mai fi așa crud. Va învăța că nimeni nu îi stă la picioare.

Ușa biroului directorului se deschide, iar Luke se uită confuz la mine și la Marco. Încă nu i-am spus că m-am pricopsit cu un enervant pe cap, dar care, spre surprinderea mea, s-a comportat cel mai drăguț cu mine.

- Cine e el?

- El e Marco, un băiat cu care mai stau.

- Ai vreo intenţie rea? Acum i se adresează baiatului

- Nup. Doar am văzut ca nu are cu cine sta și am zis sa-i țin de urât. Eu nu sunt ca Josh și ca restul prietenilor lui.

- Vorbim mai târziu și despre asta.

Luke pleacă. Cred că vrea să caute pe cineva după cum se uită în toate părțile. Marco clipește repede, parcă pierdut.

- Asta a fost o amenințare?

- Nu fi prostuț. Luke este sceptic cu oricine se află în prezența mea.

- Asta nu mă ajută să trec peste partea cu vorbim mai târziu despre asta.

Chicotesc. Luke pare puțin dur. Dar nu ar râni cu adevărat pe cineva. Cel puțin nu fără un motiv.

- Am să pun o vorbă bună pentru tine dacă ajută.

- Ar fi drăguț din partea ta, da.

Surâde. Nu pot să nu zâmbesc. Marco e drăguț. Chiar și fizic. Slăbuț, înalt, cu părul șaten ce îi stă peste ochii săi albaștrii deschis. Seamănă cu tipii din revistele cu modele tinere. Nu știu cum de nu a ajuns în cercul celor populari. Poate e prea simpatic pentru a fi ca ei.

Îmi iau privirea de pe el înainte să observe că mă holbez. Priviesc în stânga lui și îl văd pe nimeni altul decât Josh. Pășește cu încredere spre mine. Fiecare pas pe care îl face e plin de siguranță. Îmi aruncă un rânjet arogant.

- Bună, păpușică! Te-ai mai gândit la propunerea mea? M-am decis să-ți mai dau o șansă. Știu, sunt incredibil de bun.

Înainte să îi răspund, mă cuprinde de talie. Lasă câtiva centrimetrii între noi. Îmi respiră în față.

- Decizia mea nu s-a schimbat.

- Îmi place că te lași greu.

Mă mușcă pe ureche și icnesc. Mă feresc de el cât îmi permite spațiu. E dezgustător.

- Nu am să mă înjosesc niciodată atât de tare încât șă-ti accept propunerea! Scuip cuvintele iritată.

- Oh, frumoaso, o să te fac să mă implori să ți-o trag.

Râsul lui îngânfat se aude aproape de urechea mea și îi pot simti pieptul cum se saltă când râde. Mă cutremur. Îmi dă șuvițele de păr la o parte de pe fața mea și îmi sărută unul dintre obraji. Îmi întorc capul când încearcă să mă sărute. Un tușit deranjat îl face să se oprească. Era și timpul să apară.

- Ce ți se pare că faci cu fiica mea?

Luke se află un la metru de noi. Își ține mâinile încrucișate, așteptând un răspuns. Îl simt pe Josh cum se încortează când îl vede. Strânsoarea din jurul taliei mele devine mai strânsă.

- Îi ofer ceea ce își dorește.

Răspunde Josh. Îl privește în ochii în timp ce o mână i se duce sub cămașa mea. Îl împing, dar nu destul de tare să îl opresc. Nici nu e nevoie să încerc a doua oară să îl dau la o parte. Luke îl apucă de tricou și face treaba în locul meu.

- Vrei să te joci cu mine, puștiule? Nu știu cu cine crezi tu că stai de vorbă. Dar, dacă o mai forțezi singură data de Izabella, mă voi asigura că e ultima persoană pe care o vei mai atinge.

Lp- Oh, dar nu am nicio intenție să o forțez. O vreau în genunchi, rugându-mă să i-o trag din toate pozițiile.

Josh vorbește cu tupeu, dar arată de parcă e pe cale să fugă. Luke se încruntă și îi văd pumnii încleștându-se. Inspiră și expiră încet. Rămâne calm.

- Voi avea o discuție cu tatăl tău curând. Am încredere în el că te va educa corespunzător.

Acesta înghite în sec. Nu mai are curajul să mai adauge ceva. Îmi aruncă o ultimă privire, plină de venin, apoi se cară de lângă noi. Iese din clădire sub privirile tutoror.