DOUAZECI SI TREI - arta scamatorului

Cimitirul Little Ilford,
Londra
8 octombrie 1888
O ceata densa invaluia un grup mic de oameni indoliati stransi in jurul mormantului proaspat sapat al domnisoarei Catherine Eddowes, femeia ucisa al carei trup il cercetasem.
In ziare era descrisa ca o femeie vesela, iar atunci cand nu era ametita de aburii alcoolului obisnuia sa cante pentru oricine era dispus sa asculte. Bause in noaptea in care fusese ucisa, zacuse pe strada si fusese ridicata de politie apoi eliberata in jurul orei unu.
Spintecatorul o gasise la scurt timp dupa aceea si ii amutise cantecul pe vecie.
Unchiul ramasese in laborator sa discute cu detectivii despre a doua victima a acelei nopti blestemate. Aproape ca ne impinsese pe mine si pe Thomas in trasura lui ordonandu-ne sa aflam cat mai multe la inmormantarea domnisoarei Catherine.
Nu se stransesera multi oameni si nu aratau ca suspecti - cu eceptia unui barbat cu barba ce isi arunca mereu privirea peste umar in directia noastra. Ceva din infatisarea lui facea sa imi inghete sangele in vene.
- Daca nu vine el la noi o sa mergem noi la el, am spus.
M-am oprit in fata barbatului intinzand mana.
- Buna dimineata . Numele meu este...
- Domnisoara Audrey Rose. Fiica Malinei si....cum? Ah, da! Fiica Malinei si a lui Edmund. Mama ta zice ca poti sa porti colierul din fotografie. Cred ca e cel in forma de inima. Cel pe care l-ai admirat in biroul tatalui tau; este folosit pe post de semn de carte.
Inima era cat pe ce sa imi sara din piept. Thomas m-a prins de brat sa nu cad. Cum de stia omul acela misterios atatea lucruri?
- De unde stii lucrurile astea?
- Permiteti-mi sa o iau din nou de la capat, domnisoara Wadsworth. Eu...uneori uit cat de ciudat trebuie sa par celor ce nu vad. Numele meu este Robert James Lees. Sunt mediu. Comunic cu sufletele celor trecuti in nefiinta. Sunt si predicator spiritist.
- A, minunat. Si eu care credeam ca esti nebun. O sa ne distram de minune, a zis Thomas.
- D-da, da, in fine. Cum ziceam vorbesc cu cei disparuti, iar spiritul domnisoarei Eddowes m-a cautat aproape in fiecare noapte saptamana aceasta inca de cand a fost ucisa. Sufletele care ma ghideaza mi-au spus ca voi gasi aici pe cineva care l-ar putea opri pentru totdeauna pe Jack Spintecatorul. Am fost atras spre dvs, domnisoara. Atunci a aparut mama dumitale. Daca ati vrea sa ma insotiti la salonul meu o sa tin o sedinta de spiritism pentru dvs.in cel mai bun caz veti avea informatii despre criminal, in cel mai rau o poveste amuzanta pentru prieteni.
- Daca ai informatii despre Jack Spintecatorul de ce nu ai mers direct la Scotland Yard? A intrebat Thomas.
Domnul Lees a zambit trist.
- Bine, atunci. Uimeste-ne cu arta dumitale, domnule Lees.
Thomas mi-a aruncat o privire enervata peste masa mica si jerpelita din salonul de spiritism a domnului Lees. Privirea mi-a cazut pe un fel de corn. Era singurul obiect care parea mai nou.
- Aceea este o ``trompeta pentru spirite``. Amplifica soaptele spiritului. Desi nu am izbutit sa o folosesc cum se cuvine. Totusi doar despre ea se vorbeste. Mi-am zis sa incerc, iar aia e o placuta pentru spirite.
Asa zisa placuta pentru spirite nu era decat o improvizatie de doua table legate impreuna cu niste ata.
- O sa va rog sa va puneti mainile asa pe masa.
Omul ne-a aratat cum, asezandu-si pe masa palmele cu fata in jos.
- Rasfirati-va degetele asa incat sa le atinga pe cele ale vecinilor.
Thomas ezita asa ca i-am dat un picior pe sub masa.
- Solicit ca spiritele mele calauzitoare sa iasa la lumina si sa ma ajute in aceasta calatorie in lumea de apoi. Va rog veniti, oricine are vreo legatura cu Thomas sau cu Audrey Rose. Spune cine esti, spirite!
Domnul Lees a dat din cap.
- Bine ati venit, domnisoara Eddowes! Da, da, o sa ii spun imediat.
Oh, ce bine, intra direct in paine. Ce prostesc! Omul s-a fatait pe scaun fara sa isi indeparteze mainile de ale noastre.
- Domnisoara Eddowes spune ca ati fost prezenta cand i s-a descoperit trupul. Spune ca ati fost insotita de un barbat cu parul spalacit.
Mi s-a oprit respiratia. Pentruo clipa, speranta sa pot vorbi cu mama s-a naruit. Oare sa fie adevarat ca omul vorbea cu ea?
- Este adevarat.
- Domnisoara Eddowes spune sa va transmit un mesaj care va va ajuta sa credeti. Zice ca pe corpul ei se afla un semn de identificare si ca veti sti imediat despre ce vorbeste.
Imediat mi-am amintit, pe antebratul femeii se afla un mic tatuaj albastru cu initialele TC.
- A spus ca Jack a fost acolo in acea zi. Ca v-a vazut...s-a apropiat de dvs....ba chiar a vorbit cu dvs...ati fost furioasa pe el...
O teama abisala si rece mi s-a strecurat in inima. Singurii oameni pe care fusesem furioasa erau comisarul Blackburn si tata. Unchiul se afla pe atunci la ospiciu, iar cu Thomas nu vorbeam.
- Domnule Lees, aveti de gand sa ne spuneti ce va tulbura sau o sa tineti secret ce v-au marturisit spiritele? A intrebat ironic Thomas.
Inca tremurand, domnul Lees isi scutura capul ca sa scape de ceea ce auzise si vazuse.
- Parasiti Londra imediat, domnisoara Wadsworth! M-am inselat, nu va pot ajuta! Plecati! A strigat el. Domnule Thomas, trebuie sa o protejati. Poarta semnul mortii.
Thomas a mijit ochii.
- Daca asta e vreun fel de truc....
- Plecati! Plecati acum pana nu e prea tarziu.
Domnul Lees ne-a impins pana la usa, aruncandu-mi paltonul de parca ar fi fost incins.
- Jack tanjeste dupa sangele dvs, domnisoara Wadsworth. Dumnezeu sa va aiba in paza!