Resedinta Wadsworth, Belgrave Square 9 noiembrie 1888 - Uite ce ai facut. Acum va trebui sa te leg de scaun, surioara. Este pentru siguranta ta. A luat o sfoara si mi-a legat mainile la spate de scaun. Oricat am incercat sa trag nu m-am putut elibera, doar mi-am zgariat pielea pana la sange. Am strigat mai mult din cauza socului decat din cauza durerii fizice cand Nathaniel mi-a infipt seringa in antebrat. - Hai ca nu a fost asa rau, doar o mica intepatura. Sincer surioara te porti de parca te-as tortura. Jumatate din femeile pe care le-am izbavit de pacate nu au tipat asa. Ai putina demnitate. - Ce ai facut?? Nathaniel a tresarit, iar eu m-am smucit pe scaun speriata de vocea tatei. - Tu....tu....fiule, cum ai putut face asa ceva? Dezleaga-ti sora acum!!! - Dar tata sunt asa de aproape sa o trezesc pe mama. - Hai mai repede! Nathaniel a lasat seringa pe masa si m-a dezlegat. Tata a ridicat o suvita din parul mamei; pe chipul lui se citea dezgustul. - Nu am afirmat niciodata ca as fi reusit sa va cresc bine. Ca parinti facem doar ceea ce credem ca e mai bine. Chiar daca esuam lamentabil. Voiam doar sa fug de acolo. Thomas. Deodata mi-am dat seama cat de mult il iubeam si cata nevoie aveam de el. - Unde crezi ca pleci? Chiar si acum tata voia sa ma protejeze. - Merg sus si il incui aici pe Nathaniel. Apoi o sa merg la Scotland Yard. E timpul ca fiecare dintre noi sa isi asume adevarul indiferent cat de morbid este. - Doar nu vorbesti serios! A zis Nathaniel - O sa il spanzure pe fratele tau. Ai putea sa lasi sa se intample asa ceva? Oare nu am suferit destul in familia asta? - Mama ar vrea sa fac ce se cuvine chiar daca e brutal. - Wadsworth! Audrey Rose! Thomas a dat navala in camera. - Esti bine? Privirea lui s-a mutat pe Nathaniel. - lti sugerez inainte sa soseasca Scotland Yard-ul. Doar nu credeai ca o sa vin nepregatit, nu? Imi pare rau, Audrey Rose, de data asta regret enorm ca am avut dreptate. - Cum de ai.... - Cum de am descoperit ca tu esti Jack Spintecatorul? A fost foarte simplu. Ceva nu mi-a dat pace in noaptea in care Wadsworth si cu mine l-am urmarit pe tatal tau la apartamentul domnisoarei Mary Jane Kelly pana acasa. - Ce ati facut? A intrebat tata. - lertati-ne domnule! In viata nu exista coincidente mai ales cand vine vorba de crime. Stii, Nathaniel, mi-am amintit ca am vazut crestaturi pe degetele tale cu cateva saptamani in urma la moartea domnisoarei Kelly, deci ucigasul era ranit. - te crezi tare istet, nu e asa? - Singurul lucru de care imi pare rau e ca ti-ai ranit sora, a spus uitandu-se la ceas. Nu glumeam in legatura cu Scotland Yard-ul. Le-am spus ca are loc o crima in aceasta casa. Ori ramai si iti accepti soarta ori o iei de la capat. Fii fratele pe care Audrey Rose l-a iubit si fiul pe care il merita tatal tau. Tata l-a privit pe Thomas cu ochii plini de recunostinta. Thomas ii oferea fratelui meu o sansa la viata, o sansa sa se mantuiasca pentru faptele sale stiind ca politia e pe urmele lui. - Fie distrugi acest imperiu al terorii fie viata ta este curmata. Tu decizi! Am zis - Te avertizez surioara, daca ma mai ameninti o data te voi distruge si pe tine si pe prietenul tau tampit inainte sa puteti visa ca ma prindeti, a zis razand turbat. - Nathaniel! Nu iti intimida sora! Nathaniel a ridicat seringa din metal, iar prin minte mi-a trecut, prea tarziu insa, un gand ucigator. - Nu!! Am strigat cat am putut de tare Fratele meu a infipt seringa in trupul mamei. Metalul s-a lipit de metal. Nu era nimic acolo care sa il protejeze pe fratele meu de incarcatura electrica. Nu putea da drumul seringii de metal si sa se desprinda de curentul sau. Un suvoi de sange a tasnit din nasul si din gura lui si un nor de fum s-a ridicat de sub gulerul camasii. - Nathaniel!!! Da-mi drumul Thomas, lasa-ma!!! Fratele meu!! - Nu il poti ajuta. Daca il atingi vei avea aceeasi soarta. M-am cuibarit in bratele lui Thomas stiind ca nu m-ar fi lasat sa imi risc viata. Nathaniel a zburat aruncat de forta electricitatii, iar corpul lui s-a izbit de perete si a cazut intr-un maldar de haine fumegande. Tata a cazut in genunchi si si-a pus mainile la ochi. - Baiatul meu scump!! - Te rog, te rog ridica-te! Am numat in gand pana la 30. Nu mai trecuse niciodata atata timp fara ca Nathaniel sa isi netezeasca parul. Cand am ajuns la 31 fratele meu zacea tot nemiscat. Am plans pana ce am simtit ca ochii imi ardeau. Thomas ma mangaia, dar tot ce imi trecea prin minte era: Jack Spintecatorul e mort, fratele meu e mort!! Am continuat sa plang pana ce intunericul m-a cuprins in bratele lui moi.
Comentarii album • 0
Acest album nu are incă nici un comentariu.
Trimite mesaj
Către: strawberrychannel
Mesaj:
strawberrychannel
Trimite mesajÎnapoiNu poți trimite un mesaj fără conținut!Nu este permisă folosirea de cod HTML in mesaje.Mesajul nu a fost trimis din motive de securitate. Va rugam sa ne contactati prin email pe adresa office@sunphoto.roMesajul nu a fost trimis din motive de posibil spam. Va rugam sa ne contactati prin email pe adresa office@sunphoto.roMesajul nu a fost trimis din motive de posibil spam. Ati trimis prea multe mesaje in ultimul timp.A apărut o eroare în timpul trimiterii mesajului. Vă rog încercați din nou.Mesajul a fost trimis.