x_Ramona episodul29_x

Prolog: după plecarea Anemonei, am trecut printr-o perioadă destul de nasoală în care am făcut mai multe lucruri dubioase, printre care și ăsta.

Trecură deja săptămâni bune de când inima mi-a fost smulsă din piept și aruncată sub picioarele unui rus care dansează Cazacioc. A trecut și Crăciunul, am făcut bani de la neamuri pe care nu le suportam și am început să fac lucruri de care nu sunt mândru neapărat. Îmi formasem un cârd de gagici care veneau cu mine peste tot prin oraș pentru că le plăteam de fiecare dată consumația și singurul efort din partea lor, era că trebuie să-mi asculte la nesfârșit amintirile despre Anemona. Printre ele, însă, se afla și o tipă Carla. Femeia asta era, cum să îți explic eu, genul ăla de persoană care mănâncă shaorma ca și garnitură la kebab. Era femeia aia care nu ar fi putut niciodată să călătorească în timp pentru simplul fapt că nu încăpea în timp. Băi, era grasă, ce să mai. Era prietena aia urâtă și grasă de care are nevoie orice fată ok, ca să pară bună. Toată pielea atârna pe ea și i se umezeau ochii de fiecare dată când se mai prăjea un rând de cartofi la McDonald’s. Și, funny story, acest suflet plăpând începea să se îndrăgostească de mine.

Dacă mergeam eu la o terasă, hop și grasa. Dacă mergeam eu la Kaufland, Carla grohăia în spatele meu la casă, dacă mergeam la un bar, ateriza și ea. Altundeva nu prea mai mergeam că nu aveam unde, că Suceava nu e așa mare. Ar fi vrut ăștia să deschidă și un Carrefour pe vremea aia, dar nu au avut loc de Carla. A trebuit să aștepte să plece ea la facultate și abia după aia să-l construiască.

În fine. Într-o seară, însă, am fost noi la băut și la depănat amintiri și m-am amețit. Deja se făcuse târziu și aș fi vrut să plec acasă. Auzind acestea, Carla s-a oferit să mă ducă cu mașina. Eu nu bănuiam ce avea să mi se întâmple, așa că am acceptat. Am ieșit afară și am mers spre mașină. Acuma, nu știu exact ce marcă de mașină avea, dar sigur era una americană, fiindcă doar americanii ar fi capabili să construiască un autoturism în care să încapă o persoană atât de grasă, ei fiind majoritatea obezi. Ne-am urcat în vehicul și Carla mi-a spus:
−Nu vrei să dăm o tură prin oraș mai întâi și apoi să te las acasă? Că ai mei sunt plecați și nu vreau să ajung acasă și să stau singurică.
Băi, la cât de mare era, ea niciodată nu stătea singurică. Și cum să folosească diminutive când se referea la propria-i persoană? Ea nu avea cum să fie niciodată ”singurică”, poate doar ”singuroaie”. Dar nu am văzut nicio problemă în propunerea ei și am acceptat.

La un moment dat, observ că ieșim din oraș și încet-încet ne îndreptăm spre Fălticeni. Nu am obiectat, nici atunci. Însă, după un timp, ea oprește mașina pe un drum lăturalnic și îmi zice:
−Ooo, nu! Nu pot să cred. Andrei, am rămas fără benzină.
−Băi, ești dementă? Cum să rămâi fără benzină, ce căcat facem?
−Aș suna pe cineva, dar nu avem semnal aici. Offf!
−Ce? Nu avem semnal??
−Nu te panica, nu-i o problemă, îmi zice ea. Știu eu o pensiune în apropiere, mergem pe jos până acolo și sunăm pe cineva să vină să ne ia.

Era deja 1 noaptea într-o miercuri. Cine căcat mai era treaz la ora aia? Dar altă soluție nu aveam, așa că am acceptat. Am ajuns la pensiune, am intrat în recepție și am fost direcționat de către domnul de acolo spre un telefon. Ea mi-a zis să caut eu pe cineva pentru că oamenii pe care îi știe ea, sigur dorm. Carla a rămas la barul din recepție. După ce m-am întors eu, nevictorios, ea avea o sticlă de vin pe masă și sugea dintr-un pahar.
−Carla, tu ești retardă? Dacă tu bei, cine căcat mai conduce înapoi?
−Aa, păi să știi că eu m-am gândit așa: pentru că mi-e frig și nu mă simt chiar bine, mi-am luat o cameră și rămân aici în seara asta. Tu ce faci, vine cineva după tine? mă întreabă ea, pătându-se cu un pic de vin pe la bot.
−Nu vine nici naiba că toată lumea doarme. Eu ce dracu’ fac?
−Păi poți să îți iei și tu o cameră, deși s-ar putea să nu mai aibă sau poți să dormi cu mine și aia e. Plecăm mâine la prima oră.

Era evident că nu am ce să fac, trebuia să rămân acolo. Urcăm sus, intrăm în cameră și observ că are pat matrimonial. Lucrul ăsta m-a întristat pentru că ea nu încăpea nici singură pe un pat matrimonial. Mă resemnasem. I-am spus că merg să fac un duș și apoi să ne culcăm.

Și de aici, începe nebunia.

Play: David Guetta – Memories

Cum stăteam eu și mă spălam de jeg și de păcate, la un moment dat, mă pomenesc cu ea în baie. Era îmbrăcată în ceea ce-mi părea a fi un cort sexy. Eu nu știam dacă să-mi acopăr părțile intime ca să nu mi le vadă, sau să-mi acopăr ochii pentru a nu vedea așa o abominație. Ea se stropea cu apă, și-a băgat un deget în gură, încercând să pară senzuală. Era jucăușă nevoie-mare. Se leorpăia pe acolo, fâlfâia din gene și mișca din rândurile de grăsime, cu privirea pofticioasă. În clipa aia mi-am dat seama că sunt în siguranță fiindcă nu avea cum să intre în cabina de duș. Că nu încăpea.

Dar a băgat o mână și m-a scos de acolo ca pe un pui de Gostat, gol-goluț și dezorientat. Mi-a zis că vrea să mă fută. Sincer să fiu, îmi era frică. Femeia aia putea să mă ucidă dintr-o simplă mișcare. Sau să mă mănânce. Plus că eu auzisem că grasele știu să se fută. Nu de alta, dar la ele, fiecare partidă de sex s-ar putea să fie ultima. Nu au o garanție clară că vor mai găsi unul atât de disperat care să le accepte. Așa că, mi-am zis ”Ce căcat? Trebuie să o fac și pe asta!”. Am vrut să o iau și să o trântesc pe pat, dar nu am putut să o mișc de pe picioare. Plus că oricum s-ar fi rupt și patul și podeaua camerei dacă aș fi făcut asta. Așa că, m-a trântit ea pe mine pe pat, s-a așezat peste mine și pur și simplu și-a luat tot ce a avut nevoie. Făceam sex cu lubrifiant din lacrimi. Eu pur și simplu stăteam și îmi priveam sufletul cum se înalță în afara corpului meu și râde de mine. Nici măcar nu cred că o aveam sculată, nici nu știu dacă eram în ea, dar ea părea să aibă parte de partida vieții ei. Încercam să mă gândesc la Anemona. La o triplă Anemona. Mă lingea pe piept de zici că eram uns cu sos tzatziki. Rândurile de șunci de pe burta ei îmi zâmbeau și îmi făceau cu ochiul. Aveau o personalitate proprie. Uneori, sânii, îi mai săreau peste umăr și trebuia să-i mai așeze din când în când. Ea încerca să se lingă singură pe țâțe și mie-mi era teamă că i s-a făcut foame și trebuie să mănânce. Și era ori țâța, ori eu. De fiecare dată când se mișca ea, un mic cutremur avea loc în Vrancea.

Clar voi avea nevoie de vizite la psiholog după seara asta. Cu fiecare minut care trecea, Carla îmi sugea câte un an din viață. Și, ca să fie totul complet, după ce și-a satisfăcut nevoile cu mine pe post de vibrator și a început să facă un dans al victoriei prin cameră, ținând într-o mână un copan de găină și în cealaltă mână o un porc la proțap, mi-a zis:
−Eu mă duc să mă cac!

Am rămas tremurând și, dezbrăcat fiind, m-am încolăcit pe pat, am luat perna în brațe și am început să plâng. Nu știu dacă am făcut-o de frică sau din cauză că sufeream după Anemona și nu mă mai interesa nimic altceva, cert este că am făcut-o. Din clipa aia însă, am știut să nu mai fac sex niciodată cu o femeie de care nu îmi place cu adevărat. Până să iasă ea din baie, m-am îmbrăcat și am fugit din pensiunea aia și am stat în șosea, făcând autostopul.

P.S.- Da, am futut o grasă! Și ce? Și ele sunt oameni, plus că abia ce trecuse postul Crăciunului, am făcut și eu o faptă bună!

P.P.S.- SUGE-O, ANEMONA! E doar vina ta!!!