Așteptăm să ne sosească comanda, între timp eu merg la masă fiindcă simt nevoia să stau jos. Îmi beau sucul rămas. Se așează lângă mine un necunoscut... -Bună frumusețe. -Pa! Îi răspund nervoasă -Fii sociabilă că nu te mușc. -Nu pot. -Ba cred că poți, dar nu vrei. -Nu vreau, nu pot, nu am de ce. Ai grijă cu cine discuți că te joci cu focul. Mă ridic deja de la masă. -Frumusețe fii mai calmă. Fug cât pot de repede către Cristian ca să îi spun să ia mâncarea la pachet. -Comanda mea 112 să fie la pachet. Atât mai apuc să spun că nemernicul îmi pune mâna la gură. Îl văd pe Cristian că încearcă să facă ceva și tac din gură. -Firai de râs să fii că mai mușcat, urâto. Auzind ce mi-a zis îl mușc și mai tare de mână și îi dau un cot fix în burtă. Cristian a anunțat paza și până ajung ei, îl pune la punct. -Tu cine mai ești, mă? Îi bagă degetele în gât pe lateral și îl cam lasă fără aer. -Eu, eu... -Dacă nu vei vorbi cu mine, sigur o vei face la poliție. Îi spuse Cristian. -Eu nu îți spun nici mort, cine sunt. -Mâinile sus! Poliția! Dacă te miști, trag! -Cristian, îmi este foarte frică... -Nu mai are de ce sau de cine să mai îți fie frică, domnișoară. Facem tot posibilul să te protejăm. -Salut Cristian. Îi spuse unul din polițiști. -Bună Alis. Eu sunt Adolf, comandant șef în poliție. Cristian mi-a povestit ce ai cu acel Nicolas și încerc împreună cu echipa să te protejăm. -Eu... Vă mulțumesc. Îi răspund încă speriată. -Cristian, Alis, am o veste pentru voi. Am depus dosarul în instanță și momentan ni s-a dat dreptul de a îi da un ordin de restricție de a se mai apropia la mai mult de 4m de tine, Alis. Nicolas nu va avea voie să facă nimic. -Ce veste bună, Adolf. Spuse Cristian. -Eu aș dorii să merg în mașină. Îi spun lui Cristian. -Desigur micuțo, uite cheile, mergi liniștită. Eu mai am ceva de cumpărat și să discut cu Adolf. -Stai puțin Alis. Îmi spuse Adolf. -S-a întâmplat ceva, domnule? -Nu, Alis. Doar o să rog ceilalți colegi să supravegheze mașina. -Cum doriți. Am plecat spre mașină destul de speriată. Mă tot gândesc ce vor oamenii aceia de la mine. -Domnișoară, vă rog să aprindeți avariile și să blocați mașina. Îmi spuse unul din polițiști. Zis și făcut, chiar îmi dau drumul și la muzică. Însă reduc volumul cât să nu deranjez.
Cristian: -Adolf, hai cu mine să cumpăr câteva sucuri naturale din magazin. Te rog. -Bine. Hai să mergem. Avem timp să discutăm între timp. -Adolf, ce pot să mai fac să o protejez? O scap 5 minute din ochi și viața ei este în pericol... Mă simt de parcă ea ar fii a mea dintotdeauna... -Pentru câteva zile, eu zic să plecați din oraș. Dacă e nevoie, vă duc eu și vorbesc cu câțiva prieteni să vedem unde a-ți fi mai siguranță. Însă întreabo și pe Alis, unde și-ar dorii să meargă. -Este o problemă. Încă nu are încredere așa mare în mine, încât să meargă cu mine în alt oraș și de fel nu pleacă fără prietena ei care e încă în spital până mâine.
Alis: Timpul parcă trece prea greu când trebuie să aștept și să nu fac nimic. -Cristian, aș vrea să merg două zile în Colibița jud. B.N. cu Clarisa, însă aș vrea dacă poți să vii și tu.
Comentarii album • 0
Acest album nu are incă nici un comentariu.
Trimite mesaj
Către: strawberrychannel
Mesaj:
strawberrychannel
Trimite mesajÎnapoiNu poți trimite un mesaj fără conținut!Nu este permisă folosirea de cod HTML in mesaje.Mesajul nu a fost trimis din motive de securitate. Va rugam sa ne contactati prin email pe adresa office@sunphoto.roMesajul nu a fost trimis din motive de posibil spam. Va rugam sa ne contactati prin email pe adresa office@sunphoto.roMesajul nu a fost trimis din motive de posibil spam. Ati trimis prea multe mesaje in ultimul timp.A apărut o eroare în timpul trimiterii mesajului. Vă rog încercați din nou.Mesajul a fost trimis.