Diana capitolul19

Cap 19

Nu ma mai privi in felul asta.

Mergeam prin padurea intunecata, fiecare pas pe care il faceam cauzand un fosnet straniu. M-am intors si l-am vazut pe Dean, sprijinit cu bratele de un copac. Am mers putin inapoi pana am ajuns langa el, si l-am sprijinit de mine, bratul sau fiind dupa gatul meu.

- De ce naiba m-ai salvat? De ce ma ajuti? Pot si singur.

- Inceteaza cu reputatia ta. O fata tocmai ti-a salvat fundul de la un esec total. Obisnuieste-te cu asta, sau omoara-te si scapa.

- Ceva foarte rau ti se intampla. Diana,

trebuie sa incetezi cu toata treaba care e intre tine si Aleron.

- Scuza-ma, si tu cine esti de imi spui ce sa fac ?

- Aparent, sunt regele vampirilor.

- Aparent sunt om, asa ca nu ai niciun drept asupra mea. Deci ori iti tii gura inchisa, ori esti liber sa mergi singur acasa. Nu sunt datoare sa te car pe spatele meu.

- Si atunci de ce o faci?!

L-am trantit cu spatele de un trunchi gros, mana mea ce stationa pe pieptul lui fiind singurul lucru ce ne separa. Ochii lui straluceau in bezna completa a

padurii, insa tot am putut observa cum si-a muscat usor buza de jos, intr-un gest de uimire si apoi de amuzament.

- Pentru ca pot, de asta o fac.

- Daca nu iti pasa de un om, nu misti nici degetul mic pentru el.

- Scumpete, tu nu esti un om. Tu esti Dean.

A urmat un moment de liniste, in care m-a privit in ochi fara sa respire. Si-a umezit buzele cu limba, si apoi a pufnit ironic.

- Cine ar fi crezut ca ma pot atasa atat de mult de o muritoare?

- Buna incercare, dar a doua oara nu

mai cad in plasa. Sa mergem, sau voi ajunge peste trei zile.

- Nu vad care e problema.

Am deschis gura sa ii raspund, dar am realizat ca as face o greseala, asa ca am inchis-o inapoi si mi-am relaxat expresia.

- Ti-e frica de el.

- Nu stii ce vorbesti! ma rastesc la el si imi mut privirea.

- Deja reactia ta spune tot.. de ce iti e teama de Aleron? continua si cu pasi mici se apropie iar de mine, mana lui stationand la sfarsit pe obrazul stang.

- Il iubesc. Nu vreau sa il supar altfel ..

- Altfel ce? Ti-a facut rau?

Dean parea extrem de suparat,brusc. Avea o privire incruntata si respiratia i s-a accelerat brusc, dand un pas inapoi pentru a ma privi in ochi, chiar daca singura sursa de lumina era luna.

- Diana raspunde!

- Nu! Bine? Nu mi-a facut nimic.

- Atunci ce vrei sa spui?

Mi-am dat seama ca garda imi cazuse mult prea mult, asa ca am ridicat-o inapoi. Am strans din maxilar, sentimentele de nepasare invadandu-ma din nou.

- Daca ai de gand sa mergi, misca. Eu am plecat.

Intreaga noapte Dean a incercat sa ma faca sa vorbesc, si sa ii explic ce am vrut sa spun, dar totul a fost in zadar. Din contra, ma enerva incontinu.

Afara inca era noapte, dar puteam sa simt dimineata apropiindu-se cand am ajuns in fata casei lui. Parea terminat de-a dreptul, si din nou, pentru cateva secunde mila mi-a strapuns sufletul si am vrut sa il imbratisez .. dar am renuntat.

- Ne mai vedem, printisorule.

- Asteapta!

M-am intors pe jumatate cu fata spre el,

asteptand sa vad ce mai vrea. Jur, daca mai punea o singura data intrebarea aia, aveam sa il lovesc rau de tot.

- Daca ai nevoie vreodata de ceva .. sa ma cauti.

- De ce as avea nevoie de tine?

- Era doar un sfat. Ne mai vedem, frumoaso.

S-a intors pe calcaie, a ridicat o mana in aer in semn de salut si s-a facut nevazut in vila uriasa. Mi-am dat ochii peste cap, si am pornit din nou la drum, cu pasi marunti. Nu mai aveam mult pana acasa.

Cand am ajuns in sfarsit, am intrat cat de silentios am putut. Alexander si Mira

lipseau din nou .. ce se intampla cu ei si cu orele lor de la spital? La urma urmei, suntem in Portland. Cati raniti pot fi la un spital?

Am urcat in camera, fericita ca nu m-am intalnit cu Lucas pe scari. Zambind, am deschis usa si am intrat, insa am tresarit cand s-a inchis singura in spatele meu. Inima mi-a stat.

- Salut, iubire.

Aleron statea cu spatele sprijinit de usa. Lumina diminetii patrundea usor prin draperii, exact pe ochii sai negri si puri care imi faceau pielea de gaina. Totul era scaldat intr-un albastru rece.

- Mirosi interesant. De cand ne-am cumparat o javra?

Am inghitit in sec, incercand sa nu privesc spre el. S-a apropiat, si m-a impins cu palma in piept, intr-un fel bland, dar suficient de tare incat am cazut pe pat, pe spate.

- Nu ai de gand sa vorbesti cu mine?

- Pot sa explic.

- Nu vreau. Nu ma intereseaza absolut deloc unde ai umblat si ce ai facut, atata timp cat vii acasa si imi oferi tot ce am nevoie.

Cuvintele lui m-au lovit cu putere in piept, si incepeam sa realizez ca persoanele din jurul meu aveau dreptate. Aleron se pierdea tot mai mult pe zi ce trece.

- Cred ca ajunge cu portia ta pe o perioada, spun sigura pe mine, ridicandu-ma pe coate.

- Scuze? Nu te-am auzit clar! continua brunetul cu ochii mijiti, si vizibil nervos.

- Cred ca e suficient, Aleron.

A ras intr-un fel fals si malefic, ce te facea sa te ascunzi sub pat daca ar fi fost intr-un film de groaza. S-a asezat langa mine, si a inceput sa isi miste mana usor pe piciorul meu.

- Acum nu ma mai iubesti?

Atingerea lui deja incepea sa imi dea semne de alarma in tot corpul. Am incercat sa ii evit privirea, dar am cedat

si spre norocul meu, ochii sai erau acum normali, facandu-ma sa ma relaxez si mai mult.

- Nu spune asta.

- Ma mai iubesti sau nu? intreaba printre dinti, degetele sale lungi strangadu-se in jurul piciorului meu intr-un fel dureros.

- Nu cred ca o sa ma mai pot opri vreodata.

- Si atunci de ce nu imi oferi ce am nevoie? Stiu ca si tu tanjesti dupa asta ..

Soaptele lui mi-au provocat fiori pe sira spinarii. Si-a presat buzele de gatul meu, dupa care i-am simtit varful limbii trasand o linie scurta. Mana lui aluneca

pe corpul meu, si fara sa vreau mi-a scapat un sunet de placere infundat, dar suficient ca Aleron sa il ia ca pe o aprobare.

Coltii lui mi-au strapuns pielea subtire, in mai putin de o secunda cazand in transa pe care mi-o provoca. Am simtit ca a vrut sa se retraga, insa mi-am plasat palma pe ceafa lui, apasandu-l si mai mult pe gatul meu. Ii strangeam tricoul in pumn, iar capul meu era dat complet pe spate, imaginea tavanului incepand sa se incetoseze.

Si atunci s-a retras.

A zambit satisfacut, ochii de un negru perfect revenind. Si-a lins usor buza de jos, apoi si-a ridicat bratul drept in fata. Si-a privit venele ce deveneau tot mai

proeminente, apoi si-a intors palma in sus. Nu aveam nici cea mai mica idee de ce facea .. asta pana cand un foc mic s-a materializat.

Am facut ochii mari. Aleron a inchis pumnul, deschizandu-l din nou de data asta vazand o sfera de apa. Si-a pus cealalta palma pe marginea patului meu, o creanga verde si plina de frunze crescand de-a lungul patului, pana in partea opusa. Si-a ridicat ambele palme de-asupra capului, un vant maturandu-mi intreaga camera. Si ceva imi spunea ca asta era apa de ploaie pentru el.

- Simt putere .. in fiecare particica din mine. Prin fiecare vena. Simt ca as putea vedea pe celalalt continent. Ca lumea ar putea fi la picioarele mele. Sunt invincibil. Tu m-ai facut invincibil!

Inainte sa reactionez macar cu un zambet, a sarit deasupra mea incepand sa ma sarute. S-a rostogolit, mutandu-ma pe mine deasupra. Mi-a scos bluza fara sa ne despartim buzele mai mult de o secunda. Am simtit cum intunericul ma acapareaza tot mai mult, pana m-am pierdut total. Puteam sa imi vad propriul intuneric din ochi, in privirea sa la fel de intunecata.

Mi-am plasat mainile in zona stomacului sau, si am tras cu toata puterea, tricoul rupandu-se in doua. Palmele lui mi-au cuprins fesele, miscandu-ma inainte si inapoi deasupra lui. Totul incepea sa fie la un nivel extrem de ridicat si de salbatic, ceea ce ma facea sa cred ca in viitor, camera mea nu mai era o optiune.

Am simtit ca cineva se apropie, si Aleron la fel .. dar nu ne puteam opri. Sau nu voiam. Stiam ce avea sa se intample, si abia asteptam sa ii vad fata dezamagita.

Asa cum am prezis, usa s-a deschis, micutul fratior ramand in toc si inghitind in sec. Ochii lui erau mari, si avea buzele intredeschise. Sunt sigura ca a vazut si mai si in filmele pentru adulti.

Apoi mi s-a aprins beculetul. Sunt sigur ca in filmele alea, actorii nu au ochii atat de frumosi ca noi. Si cu siguranta asta l-a socat si pe Lucas. Si-a dus ambele maini la ceafa, iar chipul i s-a schimonosit de o durere interiora.

- Nu ..

Soaptele lui, ce aproape dadeau in lacrimi, mi-au ajuns la ureche si m-au facut sa rad, fara sa imi misc pozitia vreun centimetru de pe Aleron.

- Frate! Vrei sa ni te alaturi? intreaba brunetul ironic.

- Nuu..

- Ai dreptate. Mai bine nu. Oricum e doar a mea. Mereu a fost .. chiar daca tu ai gasit-o primul. Eu am facut prima miscare, daca intelegi ce vreau sa spun, continua cu zambetul pana la urechi.

Lucas a disparut sub privirile noastre, folosindu-se de super viteza. Simteam vina, dar era ingropata undeva foarte adanc in interiorul meu. Aleron mi-a muscat buza, alungandu-mi orice alte

ganduri, si facandu-ma sa rad in sarutul cu el, continuand de unde am ramas.

Cap 34

- Nu pot sa inteleg cum un simplu om imi poate oferi atata putere. Atata dragoste. Uneori ma gandesc ca daca ti s-ar intampla ceva, probabil as innebuni si ar fi inceputul sfarsitului pentru multa lume .. pentru ca iubito, daca te pierd, ma pierd si pe mine pentru totdeauna.

Am zambit complet topita de vorbele lui Aleron. Mi-am sprijinit mai bine capul pe pieptul sau, si i-am simtit buzele pe crestet. Iubeam cand era atat de calm, cand nimeni nu il tulbura si ii scotea cealalta parte la iveala.

- Promite-mi, ca orice mi s-ar intampla, vei fi acolo. Ca oricat de jos voi cadea, ma vei ridica. Nu am nevoie de prieteni si promisiuni false, am nevoie doar de o

persoana. Si aia esti tu. Promite-mi ca ma vei iubi cu tot cu intuneric.

- Nu iti face griji. Nu voi renunta la tine niciodata, iti promit.

- Si daca o sa ma pierd de tot? Daca o sa uit ca te iubesc si o sa iti fac rau?

- Nu mi-ai face rau niciodata intentionat, spun si ma gandesc la vanataile de pe picioare pe care mi le-a provocat ieri dimineata. Iar daca o sa uiti, eu o sa-ti reamintesc. De asta sunt aici. Doar pentru tine.

A oftat puternic, si i-am simtit degetele lungi cum imi ridica usor barbia, in asa fel incat buzele lui pot ajunge la ale mele.

Cateva batai in usa m-au facut sa ma ridic de pe Aleron, constienta ca trebuie sa fie unul din parintii lui. Doar ei bateau la usa. M-am asezat la marginea patului, si am privit spre brunet care nu miscase un deget. Statea intins cu bratul drept sub cap, si cu tricoul putin sifonat si ridicat din cauza mea.

M-am incruntat la el pana s-a ridicat, apoi mi-am dres vocea.

- Intra.

Exact cum credeam, Mira a deschis putin usa privind in camera, apoi a intrat total.

- Copii, ce faceti aici?

- Doar imi povestea despre ..

Am intors capul spre el, cautand ajutor din priviri.

- Despre Olimpiada de anul trecut.

- Exact.

- Ohh, minunat. L-a vazut cineva pe Lucas zilele astea?

Am inghitit in sec si am incercat sa nu par foarte suspicioasa.

- Nu, nu chiar.

- Esti in regula? Parca aud mai multe batai decat e normal..

- Da, sunt minunat, multumesc.

- Cand vine acasa, sa-i spune-ti sa ma caute. Am de vorbit ceva cu el.

Daca mai vine acasa..

- Asa o sa facem.

- Minunat. Vreti sa va pregatesc un ceai?

- Nu mama, nu vrem nimic. Poti sa pleci acum?

M-am intors spre Aleron, care strangea din maxilar si o privea fix pe mama lui.

- Ce e cu comportamentul asta, fiule? Daca vrei sa petreci timp cu ea, poti sa imi spui pur si simplu. Se petrece ceva intre voi doi?

Respiratia mi s-a accelarat la ultima intrebare, si ma simteam extrem de mica sub privirea ei foarte insistenta.

- Cred ca asta nu mai e demult treaba ta.

- Te rog doar sa nu aduci trecutul inapoi.

- Vrei sa nu-mi mai spui ce sa fac? tipa Aleron si am putut sa vad uimirea de pe chipul Mirei dar si venele ce incepeau sa creasca pe bratele brunetului.

- Okey. In regula! am tipat si eu incercand sa linistesc atmosfera,altfel avea sa isi piarda controlul in fata ei. E in regula, repet din nou si imi pun mana peste a lui, linistindu-se.

Mira a ramas in loc privind cu ochii mijiti intai la mine, si apoi la gestul pe care l-

am facut mai devreme.

- L-ai tradat din nou, nu-i asa Aleron? intreaba mama lui cu o voce calma dar extrem de dezamagita, deja incepand sa realizeze ce se petrece.

- Scuteste-ma. Vrei sa nu mai fii atat de dramatica? Toata ziua obisnuiesti sa il pupi undeva pe puiul tau mai mic, credeam ca te mai maturizezi si tu.

- Ce-ai spus? intreaba Mira total socata si ranita.

- Exact. De mic copil ai fost cu gura pe mine. Ai grija sa nu faca aia, cumpara-i aia, ia-l cu tine peste tot. A avut parte de tot ce e mai bun.

- Si asta inseamna ca trebuie sa ii furi

prietena acum?

Ma simteam oribil. Mai mult decat oribil. Doar stateam acolo, intre ei, si ma uitam cand la unul, cand la altul, in timp ce tensiunea crestea din ce in ce mai mult.

- Nu a fost niciodata prietena lui. Ea ma iubeste pe mine de foarte mult timp, dar voi sunteti prea preocupati cu fratele mai mic, ca sa vedeti asta. Mie o sa-mi oferiti vreodata ceva, inafara de tipete si un exil?

- Fiule, nu vorbi asa ..

- De ce? Pentru ca stii ca e adevarul? Pai hai sa iti mai zic ceva, daca tot vrei sa afli de toate. Sunt invincibil, mama!

- Aleron, nu!

Tipatul meu a fost degeaba, pentru ca in urmatoarea secunda ochii sai s-au transformat in negru complet iar acel zambet atat de cunoscut si inselator i-a aparut pe chip. Mira s-a dat un pas inapoi, si a icnit incercand sa isi acopere un tipat cu palma.

M-a prins de mana si a vrut sa ma scoata din camera, insa Aleron m-a prins la fix si m-a tras spre el.

- Ea nu pleaca nicaieri. Vezi tu, asta e diferenta intre ea, si voi toti. Ea e puterea mea si nu m-ar parasi pentru nimic in lume.

Privirea ei a cazut brusc pe gatul meu. Mi-am dus mana instinctiv sa acopar ranile multiple, dar stiam ca e degeaba,

ea observand deja totul.

- Oficial, mi-ai distrus familia copila. Pe el nu il mai poti aduce inapoi iar Lucas a disparut. Mama ta ar fi extrem de dezamagita.

Ceva a scartait in mintea mea, ca si cum tocmai am alunecat si m-am lovit cu capul de podea. Am simtit furie, extrem de multa furie cum vine la suprafata. Am incercat sa ma impotrivesc, dar era din ce in ce mai puternica. Am inchis ochii iar cand i-am redeschis, Mira a incremenit total.

Am zambit satisfacuta de expresia ei, si am ocolit patul pana la Aleron, luandu-l de mana.

- Acum intelegi? Nimic nu ne mai

doboara, mama. Nici tu, nici frate-meu mai mic, nici macar trecutul. Pentru ca asta e un nou inceput.

Mira a ramas blocata cateva secunde, dupa care a incercat sa ne opreasca, trantindu-ne de perete.. dar degeaba. Cat ai clipi, atat Aleron cat si eu, ne-am pus inapoi pe picioare.

- Nu ma obliga sa fac asta..

- Nu ti-ai rani propria mama.

- Nu ma subestima. Mereu ai stiut sa faci asta.

- Atunci, fa-o !

Aleron a ridicat mana si ma asteptam ca in orice moment sa o loveasca, dar

atunci o silueta a rasarit ca din pamant si s-a pus in fata ei. Lucas.

- Uite cine s-a intors. Lingusitorul!

- Cred ca e de-ajuns. Plecati.

- Nu imi spui tu mie cand e de ajuns, si sa plec din casa mea. Sper ca iti e clar asta!

- Diana .. stiu ca esti acolo. Incearca sa rezisti. O sa te scot eu din asta, iti promit.

- Asta cumva a fost o declaratie? intreaba brunetul mai nervos ca niciodata si face un pas in fata.

Eram satula de tot teatrul din jur, asa ca mi-am pus o mana pe bratul lui, incat sa

se uite la mine. Era un monstru, dar nu puteam sa cred cat de atrasa sunt de rautatea lui.

- M-am plictisit. Mergem sa facem si noi ceva mai distractiv?

M-a privit cateva secunde incruntat, apoi a zambit brusc.

- Sa mergem, nu mai e nimic interesant aici.

A iesit primul pe usa, lovindu-i umarul lui Lucas. L-am urmat imediat, dar asa cum ma asteptam, blondul mi-a prins incheietura.

- Stiu ca esti acolo iubito. Lupta, te rog. Pentru mine ..

I-am privit ochii de un albastru perfect, si am simtit cum ai mei revin la normal ceea ce l-a facut sa zambeasca, crezand ca mi-am revenit.

- Nu fii mai penibil de atat, Smith, spun si ii lovesc si eu umarul in trecere.