Asemeni unei copile m-am așezat cuminte pe bancă, rămânând cu privirea în gol, în timp ce eu
să găsesc răspunsuri în propria mea minte.Uram toamna. Dintotdeauna o urâsem. Chiar dacă majoritatea familiei mele era născuta în această perioadă, eu nu mă simțeam confortabil, împăcată cu ea.

Album: Z_Lacrima frunzei
Data: 23 septembrie 2014

Vezi album | Raportează

imediat în sala de operație. In schimb eu...Aveam o stare greu de descris.
Frunzele cădeau necontenite, nepăsătoare, asemeni unei prime ninsori.
Asemeni unei copile m-am așezat cuminte pe bancă, rămânând cu privirea în gol, în timp ce eu
Simțeam cum ceva din mine moare, că va ajunge să hiberneze pe timpul iernii asemeni urșilor, și că
Cerul începuse să se înnoreze, dar mie nu îmi păsa. Voiam să mai răman așa, amorțită, pentru încă o



Vrei şi tu să îţi faci un album foto online? Înregistrează-te!